Conferinta Nationala de Psihologie 2010
Şi a fost şi Conferinţa Naţională de Psihologie din 2010 ....
În perioada 23 – 26 septembrie 2010 s-a desfăşurat la Iaşi cea de-a V-a ediţie a Conferinţei Naţionale de Psihologie. Organizatorii conferinţei au fost:
- Asociaţia Psihologilor din România
- Universitatea "AL I Cuza" - Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei
- Asociaţia Română de Hipnoză Clinică, Relaxare şi Terapie Ericksoniană
- Asociaţia "Societatea pentru Psihologie"
- Colegiul Psihologilor din România
Au fost aproximativ 400 participanţi.
Prima observaţie – dacă organizatorii sunt cei enumeraţi, de ce banii pentru taxa de participare se plăteau în contul SC B2B Agency SRL ??? S-a externalizat şi organizarea conferinţei ?
1. Uvertura
Cîteva cuvinte despre partea de pregătire a conferinţei:
- Deci, avem un site "de fiţe" ( www.cnpsi.ro ) facut în flash … ca aşa e la modă. Numai ca moda asta dăuneaza grav dorinţei de informare. Era preferabil un site simplu cu pagini clare, dar mă rog ... de gustibus non discutandum ...
- Site-ul a fost jalnic, şi prin faptul că find prost făcut, odată ajus într-un punct nu mergea funcţia BACK, drept urmare trebuia să o iei de la început. Deştepţi aia de l-au facut … numai nu le bubuie mintea de atîta inteligenţă şi fiţe.
- Informatiile necesare … aveau mari lipsuri. Am tot asteptat pe site să văd ce fac dacă vreau să particip ca simplu audient. Bineînţeles că această informaţie era clasificată ca Strict Secret probabil; oricum nu se putea obţine de pe site. Ca să reuşesc totuşi să aflu, am trimis 2 mailuri ... abia la al 2-lea am primit răspuns ... pe un ton ultimativ (răspunsul a fost vineri) că pînă luni (13 septembrie) la ora 11 trebuie să trimit confirmarea plăţii celor … atentie … fix 94 de euro ...
- După cum spuneam mai sus informaţiile despre cum să te înscrii ca audient lipseau cu desăvîrşire - asta în condiţiile în care audienţii reprezintă cam 60 - 70 % din participanţii la o conferinţă (estimarea îmi aparţine). În acelaşi timp pe site existau informaţii detaliate despre "însoţitori". Adică dacă vrei să participi ca "însoţitor" ai toate informatiile necesare, dar audienţii trebuie să mai caute. Bună treabă ...
- Am platit deci suma, am trimis mailul de confirmare, dar bineinteles nu am primit nici un răspuns, şi nici pe site nu a apărut vreo listă cu cei înscrişi.
- În program era trecut şi un Banchet, vineri 24 septembrie, ora 20.00, cu menţiunea "Banchet (consultati oferta pentru banchet)". Din pacate, "oferta" de pe site pentru cei doritori să participe, era: "Banchet. *** informatii disponibile în curînd". "În curînd" a fost chiar nedeterminat, pentru că informaţiile nu au apărut acolo nici după încheierea conferinţei ...
Aşa încît, cel puţin partea asta, de pre-organizare, a fost aşa ... cam de nota 4 …
2. Conferinţa - Categoria „Aşa nu …”
- culoarea dominantă, atît la site cît şi la afişe, sacoşă şi ce mai e pe acolo, a fost negru. O puteţi vedea încă pe site ... www.cnpsi.ro ... N-am înţeles prea bine de ce s-a ales culoarea asta .... probabil că e vorba de doliul după înmormîntarea psihologiei româneşti ... a lipsit însă lumînarea, colacul şi coliva ... poate pentru că e criză …
- despre Banchet nu s-a ştiut nimic, dat fiind că pe site nu a existat nici o informatie, în afară de faptul că există şi aşa ceva. În final, dacă întrebai, te puteai înscrie pe loc contra sumei de … 150 ron … cam mult zicem noi pentru o masă şi cîteva cuvîntări … drept urmare am sărit peste etapa asta, aşa cum au făcut şi marea majoritate a participanţilor ...
- cea mai tare fază a fost că în locul obişnuitei genţi care se dă actualmente pe la conferinţe, toată lumea a primit o sacoşă. Una din pînză, NEAGRĂ, cu emblema conferinţei, cu mînere lungi, drept urmare mai dificil de ţinut în mînă în timp ce mergi, singura soluţie fiind să o pui pe umăr. Oricum partea pozitivă e că se poate folosi să mai faci şi piaţa, pare destul de rezistentă … că în rest arată oribil. A … şi dacă o întorci cu partea imprimată spre tine, poţi merge cu ea şi la înmormîntări … e în ton şi încape ceva pomană în ea…
Am înţeles că ideea a plecat de la cineva care ar fi fost nemulţumit de genţile care se dau în mod uzual, pentru că nu pot fi folosite în alte scopuri ... drept urmare s-a ales varianta de mai sus ca să fie utilă şi gospodinelor … mai mergi la conferinţă, mai faci ceva cumparaturi din piaţă, mai pui o carte de psihologie, mai vreo 2 kile de roşii ... adevărul e că sacoşa aia e o minune ... plus că fiind versiunea cu braţe lungi, special făcută să o porţi pe umăr ... deci poţi fi mîndră că leuşteanul şi prazul au ambalaj de ţinută. :D
Pîna una alta eu personal am schimbat sacoşa, folosind o gentuţă primită în 2009 la EuPsiRo, mult mai practică ... şi de ce nu mai elegantă. Că mai sunt şi unii care chiar ştiu să organizeze conferinţe şi mai au şi ceva creier. Adică cum dracu să mergi la costum şi cravată/îmbracată elegant şi cu sacoşa aia pe umăr. De altfel soluţii similare au găsit şi alţii, doar pe ici pe colo mai puteai vedea celebra sacoşă neagră ... o culoare foarte optimistă de altfel ... :D
- tot pe site, programul pentru prima şi ultima zi, nu prea a avut tangenţe cu ce s-a întîmplat de fapt, drept urmare cine şi-a făcut planuri dinainte le-a facut degeaba.
- toată lumea a primit o hartă a Iaşului cu cîteva repere turistice, dar normal ar fi fost ca pentru cei interesaţi organizatorii să pună la dispoziţie un ghid care să le arate puţin oraşul şi să le mai povestească cîte ceva.
- pentru o echipă care organizează anual cîte o conferinţă, au fost destule elemente de amatorism. Bănuim că se trage de la faptul că acea conferinţă anuală e organizată de ei pentru ei, aşa că s-au obişnuit să facă lucrurile prost. Asta în condiţiile în care se ştie de vreo 4 ani că în 2010 conferinţa naţională se organizează la Iaşi, conform programării făcute în 2006 la Cluj
- au lipsit traducerile la prezentările publice ale invitaţilor străini. E drept că acum engleza ar cam trebui să fie cunoscută de majoritatea, dar totuşi, sînt şi generaţii care nu prea au studiat limba asta, iar din alte puncte de vedere cred că aşa e corect. Sau mă rog … aşa se practică prin lumea bună
- Premiile care s-au dat au fost cam „subţirele” doar nişte pachete de cărţi. Ţinînd cont de anvergura manifestării mi s-a părut cam puţin. Asta dacă comparăm cu Eupsiro 2009 unde premiul 1 a fost un laptop, premiul 2 o cameră video, iar premiul 3 un aparat foto digital, cărţile rămînînd ca premii pentru menţiuni. Bănuim că e vorba la o adică de sponsori şi de cum se descurcă fiecare, dar părerea mea e că ar fi putut obţine ceva implicînd şi autorităţile locale, că doar nu se face conferinţa naţională de psihologie în fiecare zi. Oricum dincolo de valoarea premiilor, ce ne-a surprins negativ a fost lipsa premiilor pentru studenţi, pentru că, în premieră, a fost şi o secţiune de comunicări ştiinţifice pentru studenţi. Părerea mea e că acolo ar fi trebuit să meargă în primul rînd premiile ...
- După cum spuneam şi mai sus, deşi au avut o secţiune de comunicări, studenţii, nu au fost premiaţi. Au primit în schimb nişte diplome pe care CPR nu le ia în seamă. Dat fiind că nu se va publica un volum de comunicări, vor rămîne doar cu experienţa.
- Premiile s-au acordat pe secţiuni. Ciudat este că nu a fost prea clar modul în care s-a făcut evaluarea. Se pare că desemnarea a fost făcută de moderatorii secţiunilor. Avînd în vedere că aceeaşi secţiuni a avut loc pe intervale orare diferite, cu moderatori diferiţi, nu e prea am idee cum s-a făcut notarea …
- S-a remarcat absenţa conducerii Asociatiei Psihologilor din Transporturi, Munca si Servicii, fosta Asociatie a Psihologilor din Transporturi
- numele consacrate continuă să vină cu “cercetări” de bibliotecă ...
3. The Best Of …
Cea mai memorabilă situaţie a fost însă la una din secţiunile la care am participat.
În sală prezentaseră comunicări: Mihai Aniţei, Cornel Havârneanu, Zoltan Boghaty. După prezentări au început ceva discuţii, iar cîţiva psihologi care lucrează în siguranţa circulaţiei au prezentat un caz concret: un coleg de al lor, cu ani mulţi de experienţă, atît în domeniul clinic cît şi pe siguranţa circulaţiei, a examinat un şofer, care produse şi un accident. Respectiva persoană a fost examinată şi considerată inaptă. În urma rezultatului, şoferul respectiv a depus la Poliţie plîngere PENALĂ împotriva respectivului psiholog, iar acesta a fost chemat pentru audieri. Norocul lui a fost că şoţia fiind avocată au reuşit să rezolve situaţia.
Problema pe care psihologii respectivi au pus-o domnului Preşedinte al Colegiului Psihologilor, a fost – dacă nu ar fi cazul ca respectiva instituţie să înceapă nişte demersuri prin care astfel de situaţii să fie evitate pe viitor. Demersul este absolut normal, pînă la urmă trebuie ca şi psihologii să fie cumva protejaţi în astfel de cazuri.
Reacţia preşedintelui COPSI a fost însă de neuitat – după ce le-a spus într-o doară ceva de genul „lasă că ştim noi cum faceţi evaluări, că daţi avize cum vreţi”, la replica psihologilor că respectiva persoană are în spate ani de experienţă în domeniul clinic dar şi pe siguranţa circulaţiei, domnul Aniţei nu a mai spus nimic, apoi, după vreo 2-3 min s-a ridicat şi a parasit sala. Adică un fel de flit neaoş …
Unde, însă, a ramas domnul Havârneanu, care a început să dea exemple despre cum funcţionează psihologia în România: că se dau avize fără număr, că psihologul este la Bucureşti iar supervizorul lui la Satu Mare, că la comisie se trece pe pile, ca de fapt Colegiul în astfel de situaţii (precum cea de mai sus) nu are ce face, nu poate interveni, nici nu poate face modificări la legi etc, etc. Problema era ca domnul Hăvârneanu vorbea despre toate astea foarte senin, ca şi cum el era vre-un observator FIFA care n-are nici o treabă cu psihologia românească, ca şi cum nu ar fi membru chiar la … ia ghiciţi … Comisia de psihologia muncii, transporturilor si serviciilor. Ca să nu mai spunem că pînă la alegerile din 2009 a fost şi ceva vicepreşedinte la Comisia de etică şi deontologie…
Concluzia mea e că: „Viitor de aur / Psihologia noatră a avut … „
4. Să nu uităm totuşi şi Lucrurile bune
Ca să nu fiu acuzat că sunt un fel de Gică contra, o să vorbim puţin şi de lucrurile bune.
- au fost multe cercetări, în special ale tinerilor, cu teme interesante, şi asta e un lucru bun, mai ales comparînd cu ce am văzut la alte ediţii. Din acest punct de vedere putem remarca o creştere calitativă a cercetărilor care se realizează, şi asta ar trebui să ne bucure, pentru că înseamnă că psihologia românească mai are totuşi o şansă.
- reprezentanţi, pe partea de comunicări ştiinţifice, în special de la Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Cluj (ordinea nu implică nici o clasificare). Nu prea am văzut reprezentanţii altor centre, mai “tinere”: Braşov, Constanţa, Oradea, Sibiu … din păcate am putea spune.
- faptul că studentilor li s-a dat posibilitatea să-şi prezinte lucrările într-o secţiune specială e o iniţiativă de remarcat şi felicitat, şi cred că ar trebui să fie continuată în celelalte ediţii. Singurul lucru care ar trebui îmbunătăţit ar fi partea de motivaţie, poate nişte premii mai consistente macar ...
În concluzie, am zice să dăm o notă între 7 şi 8, mai curînd 7 pentru că de la o echipă care organizează anual astfel de manifestări ne asteptam la mai mult, iar dacă pe ansamblu conferinţa a fost OK, partea de pre-conferinţă a scîrţiit destul de tare, si de accea şi nota de mai sus.
Lucian Andries
20 martie 2011
Sursa : http://www.psihologiaonline.ro/component/content/568.html?task=view
joi, 12 ianuarie 2012
C-o fi, c-o păţi, copsi - ţeapă la nivel înalt.
Aş minţi să spun că nu mă aşteptam la aşa ceva... dar trebuie să spun că nu mă aşteptam la ceva de acestă amploare!
Este vorba despre participarea mea la un interviu de atestare, la colegiul psihologilor, la comisia de psihologie educaţională (precizarea comisiei e necesară pentru că nu se întâmplă la toate comisiile ce i ş-a întâmplat mie azi). Este vorba despre nerespectarea legii, de fapt a normelor de atestare, elaborate- culmea mirării !- tot de către ei.
Va trebui să mă adun, pentru a deveni coerentă... Deci:
1. Art. 10 lit. c) din normele de atestare elaborate de comisia sus-numită (în conformitate cu normele de aplicare a legii 213/2004) spune că poţi dobîndi dreptul de liberă practică în regim autonom, în baza experienţei profesionale dovedite, dacă:
Este vorba despre participarea mea la un interviu de atestare, la colegiul psihologilor, la comisia de psihologie educaţională (precizarea comisiei e necesară pentru că nu se întâmplă la toate comisiile ce i ş-a întâmplat mie azi). Este vorba despre nerespectarea legii, de fapt a normelor de atestare, elaborate- culmea mirării !- tot de către ei.
Va trebui să mă adun, pentru a deveni coerentă... Deci:
1. Art. 10 lit. c) din normele de atestare elaborate de comisia sus-numită (în conformitate cu normele de aplicare a legii 213/2004) spune că poţi dobîndi dreptul de liberă practică în regim autonom, în baza experienţei profesionale dovedite, dacă:
- desfăşori activitate de predare în învăţămîntul preuniversitar,
- grad didactic II,
- minim zece ani vechime
- şi dacă desfăşori activităţi specifice domeniului: evaluare şi diagnoză, consiliere şcolară şi vocaţională
2. Normele de aplicare a legii 213/2004 , art 13, lit. b) spun că experienţa profesională trebuie dovedită printr-un extras din fişa postului.
Auzind una-alta despre colegiu (bîrfe, şmenuri, şuşanele...) şi categorisind precizările din norme drept ambigue, mi-am zis că este cazul să clarific unele aspecte. L-am contactat întîi pe consilierul juridic al colegiului, care nu mi-a răspuns la întrebare; apoi am apelat la conducerea filialei judeţene, unde mi s-a spus că am interpretat corect normele; drept urmare am depus dosarul pentru "autonom". E nevoie să precizez şi că în art. 10, lit. a) din normele de aplicare a legii 213/ 2004 se precizează că primul pas este depunerea dosarului la comitetul filialei pentru verificarea conţinutului şi pentru conformitate.
14 iulie 2009, ora 14, ziua interviului
Etajul 5 al unui hotel-şcoală de aplicaţie pentru Colegiul Economic Viilor = sediul Colegiului Psihologilor din România; un coridor nu prea lung, dar strîmt; vreo 10 scaune şi vreo 60 de persoane; membrii comisiei la masă (pînă pe la 14:30, deşi ora anunţată era 14!); căldură mare, moncher! ; cîteva cucoane (care cunoşteau mersul lucrurilor) lipite de uşa sălii în care urma să se desfăşoare interviul au declarat că se intră în ordinea în care s-au aşezat ele acolo, deşi erau persoane care veniseră de aiurea, din nordul vestul şi din estul ţării, încă de la ora 10; doar că stătuseră afară, înăuntru neputîndu-se respira.
Îmi vine rîndul să intru, printre ultimii, pentru că nu fac faţă înghesuielii şi mirosului de transpiraţie. Deja ieşiseră cîteva persoane, aflate în aceeaşi şituaţie cu mine, care primiseră doar supervizare, NU autonom.
Mi se cere să mă prezint, deşi nu cunoşteam pe niciunul din membrii comisiei şi nici nu purtau ecusoane sau ceva, care să mă ajute să-mi dau seama cu cine stau de vorbă. Mă prezint şi una din membrele comisiei (probabil cea care îmi studiase dosarul) deschide un carneţel şi spune: supervizare.
-Nu, zic eu, autonom. Conform normelor de atestare...
-Comisia decide (ulterior aveam să aflu că e refrenul zilei).
-Decide, dar conform legii..., zic eu, insistînd să... nimic....
Se deschid cărţi, se citesc articole din norme, se interpretează....
-Doar dacă sînteţi licenţiată în psihologie, mi se spune de către o altă membră.
-Sînt, că de-aia am ajuns aici...
-Doar dacă predaţi psihologie...
-În norme nu se precizează; se spune doar activitate de predare în învăţămîntul preuniversitar!
-Nu se precizează, dar se subînţelege...
-Particula "lege" din acest cuvînt nu se substituie legii.
-Comisia decide cum interpretează.
Am înţeles despre ce e vorba: discuţia se poartă de pe poziţia noi (comisia) sîntem OK, tu eşti ne-OK şi este o "tranzacţie încrucişată" (Adultul meu se adresa Adultului lor, iar ei stăteau de vorbă cu Copilul meu din starea lor de Părinte- curată Analiză Tranzacţională ). Deci, nu e cazul să lungim discuţia, nu mai am răbdare, hotărîrea era luată de mult, de cînd se citise dosarul, aşa că cer permisiunea să plec.
-Nu plecaţi de aici pînă nu vă convingem că avem dreptate.
-M-aţi convins, zic ca să scap; şi adaug: aveţi dreptate din punctul dvs. de vedere.
-Sîntem toţi psihologi aici, ne putem da seama că nu v-am convins. (Sfînt profesionalism! cum şi-au dat seama că nu sunt de acord cu interpretarea lor! )
Mă simţeam sechestrată, parcă eram în povestea cu cei care au furat maşina lui Gigi Becali; doar că eu eram şi cea furată, şi cea sechestrată!
-Atunci, filiala judeţeană de ce mi-a dat "conform" pentru dosar?
-Filiala judeţeană are doar rol administrativ.
-Nu-i văd rostul, dacă legea se interpretează acolo altfel decît aici.... Dar să revenim la dosarul meu...
Citim încă o dată şi ajungem la ultimul criteriu "dovada..."
-Fişa postului, zic eu, conform legii.
-Nu e suficient...
-De ce? Nu aşa se precizează în norme?
-Comisia decide!
Nu mai am răbdare, chiar vreau să plec; discuţia nu-şi mai are rostul; dar răspunsul este, din nou, cel de mai sus.
Revin la fişa postului şi le explic că, meseria de învăţător presupune, la fiecare început de clasă I evaluare şi diagnoză, apoi, la fiecare sfîrşit de clasă a IV-a, completez fişa de caracterizare psiho-pedagogică şi dau recomandare pentru viitorul traseu şcolar făcînd astfel consiliere vocaţională, şi- pe tot parcursul şcolarităţii, consiliere şcolară.
-Nu consilere de-aia! mi se spune.
-Dar de care? întreb, însă nu primesc răspuns...
-Tot ce spuneţi faceţi pentru că reprezintă obligaţii de serviciu.
-Şi asta nu înseamnă fişa postului? Iarăşi niciun răspuns...
Adaug că ştiu la ce se aşteaptă când se referă la dovadă; chiar eu cunosc persoane care şi-au luat adeverinţe de la diverse firme şi fundaţii, cum că au prestat activitate de psiholog; dar, după părerea mea una este s-o faci pe bune, alta este să prezinţi adeverinţă. Mi se spune că e treaba comisiei să decidă ce dovezi sunt bune şi care nu. Atunci de ce s-or mai fi referit în normele de atestare la fişa postului?
Interviul s-a încheiat cu refrenul comisia decide şi cu întrebarea: acceptaţi supervizare? Nu aş fi acceptat, dar propoziţia de pe site-ul copsi: nu se admit contestaţii şi cele aproximativ 50% din salariu pe care le-am cheltuit cu întocmirea dosarului, cu taxe şi cu drumuri m-au făcut să accept. Regret că am acceptat şi, cel mai mult regret faptul că nu ştiu ce să fac; legal vorbind nu cred că am soluţii...
Tradus în limba marţiană (cei care au citit Eric Berne sau care ştiu despre analiza tranzacţională înţeleg la ce mă refer), modul (comisiei de psihologie educaţională ) de a interpreta legile sună astfel: Scopul nostru este să facem bani şi, dacă nu ai înţeles asta, cu atît mai rău pentru tine. Deci nu poţi să primeşti autonom, pentru că nu ne atingem noi scopul. Supervizare este cu totul altceva! Îţi iei supervizor, care e tot de-al nostru şi care tot bani vrea să facă; te duci la formare continuă, organizată de noi şi-ai noştri, atestată de noi, cu taxe care tot la noi vin; apoi, alt dosar, altă taxă pentru un alt interviu... şi, de n-o fi să fie, nu se admit contestaţii. Pîinea şi cuţitul sunt la noi, deci nu-ţi face planuri de viitor, nici de dezvoltare a carierei, dacă în aceste planuri nu incluzi banii tăi care trebuie să ajungă la noi !!!
Acum abia cred că înţeleg de ce se dau avize psihologice pe bandă rulantă, oricui cere, uneori printr-o terţă persoană, doar în schimbul achitării taxei ! Mă gîndeam cît trebuie să fii de inconştient sau de incompetent să faci aşa ceva... De fapt e vorba de "modelul parental" (dacă aşa ne-au învăţat cei "de sus" !) şi de a aduna banii necesari pentru un nou interviu, pentru o schimbare de treaptă, pentru....
Sursa : http://confidentze.blogspot.com/2009/07/c-o-fi-c-o-pati-copsi.html
marți, 8 februarie 2011
Un ultimatum moral adresat societatii romanesti
Dupa 20 de ani de aşteptare a unui verdict juridic şi moral asupra faptelor prezentate pe larg de către două personalitati ale societăţii civile autentice , domnul Cicerone Ioniţoiu şi domnul Ioan Roşca, în plângerile adresate organelor în drept : AICI,AICI,AICI,AICI, răspunsul oficial al sistemului către cetăţenii săi se rezuma la urmatoarele aserţiuni :
1. Răspunderea penală este înlăturată prin intervenţia prescripţiei.
2. Nu rezultă elementele constitutive ale acestor infracţiuni.
3. „ Potrivit dispoziţiilor art.121 Cod penal, prescripţia înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. Potrivit naturii sale juridice prescripţia răspunderii penale este o cauză de stingere a răspunderii penale şi, implicit, o cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale. Ea face să se stingă dreptul statului de a trage la răspundere penală pe infractor şi obligaţia acestuia de a răspunde penal. Este o renunţare anticipată la acţiunea penală sub rezerva îndeplinirii condiţiei privitoare la termenul prescripţiei. Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt prevăzute în cuprinsul art.122 Cod penal. ”
Acest răspuns al sistemului la „plângerile” ( umilitor termen pentru o democraţie ! ) cetăţenilor este perfect legal , dar incalificabil din punct de vedere uman, moral, social , juridic şi politic . Răceala lui arata viziunea statului şi sistemului asupra normalităţii sociale ( să-i spunem „ normalitatea sistemului ” ), în contrast cu viziunea propriilor cetăţeni asupra ei ( să-i spunem „normalitatea oamenilor” ). Personal , am trecut prin doua situaţii deosebite în care am întalnit „ normalitatea oamenilor ” în raport cu majoritatea situaţiilor în care am fost sufocat , ca toţi ceilalti , de „ normalitatea sistemului ”. Sunt întâlniri care mi-au schimbat viaţa.
Prima a fost aceea în care am avut contact cu o alta cultură , civilizaţie şi mentalitate decât cele aflate în uz multă vreme la noi. Este vorba de specialiştii canadieni care construiesc cel mai sigur tip de centrale nucleare din lume ( http://sergiusimion.blogspot.com/search/label/INTERVIU ) şi care , pentru a rezuma , pot face acest lucru şi pentru simplul fapt că te privesc în ochi , spun ce fac şi fac ce spun , contrar unor vechi cutume politice şi sociale încă în uz la noi.
A doua a fost aceea în care am întâlnit în mod direct o cultură , o civilizaţie , o mentalitate şi o umanitate despre care nu ştiam şi nu credeam că mai există în România. Cu această ocazie am avut onoarea deosebită de a cunoaşte , printre altii, pe Ion Gavrilă Ogoranu , Vasile Paraschiv şi dr. Nicu Ioniţă , unul dintre supravieţuitorii celui mai sinistru experiment făcut pe oameni despre care am auzit şi citit vreodată. A fost întâlnirea cu simpozionul dedicat „ Experimentului Piteşti ” , definit de Alexandr Soljeniţîn „ cea mai cumplită barbarie a lumii contemporane ”, respectiv cu supravieţuitorii acestei orori .
In acest punct, trebuie să fac o mărturisire de conştiinţă. Multe dintre opiniile exprimate de către reprezentanţii mai vechi sau mai noi ai sistemului converg către impresia ca toate aceste tehnici criminale de inginerie umană au reuşit în sensul că au modificat personalitatea celui supus torturii şi au făcut dintr-un om normal un monstru. In ceea ce mă priveşte, la aceşti oameni care credeau poate despre ei înşişi că , atunci sau mai tarziu, le-a fost ucis şi sufletul, cred că am simţit mai multă umanitate decât am întâlnit în toată cariera mea profesională ( în cei 18 ani în care am dorit să-mi exercit profesia de psiholog , am examinat aproximativ 4000 de persoane cu vâ rste , profesii şi sisteme de valori extrem de diferite ).
Aceşti oameni extraordinari sunt mărturia vie a faptului că ingineria sociala criminală aplicată în comunism, contrar unor opinii susţinute recent şi in mod oficial de către un istoric *) şi de către un psihanalist **), nu a reuşit nici chiar atunci când a fost vorba de cel mai sinistru experiment cu subiecţi umani din lumea moderna.
Cu atât mai mult provoacă stupefactie opinia psihanalistului Vasile Dem Zamfirescu conform căreia , deoarece deţinutii stăteau zi şi noapte în aceeaşi celulă, „ aceste condiţii extreme au condus la fenomenul pe care îl numim “identificarea cu agresorul ” ***).
Această identificare ar fi atât de puternică încât, în această interpretare a graniţei umane şi morale dintre torţionari şi victime , ea ar putea fi extinsă şi la situaţia politică şi sociala actuală a carei abordare poate fi făcută tot printr-o grilă „ psihanalitică ”: „Psihologic vorbind această asteptare a tăierii pensiilor securistilor vine din dictonul românesc „să moară si capra vecinului”, dicton care ne face mult rău pentru că este unul resentimentar. Motivul este invidia transformată în resentiment ”. ( ?! -s.n.) ****) .
Citatul este unul antologic deoarece cititorul este pus in situaţia ingrată de a ghici singur de ce parte a barierei sociale şi morale se afla în realitate domnul psihanalist care, după viaţa traită de concetăţenii săi in infernul social anterior , le atribuie acestora, fără nici o ezitare , o anumita imaturitate psihică : „...o fibră foarte importantă a psihiciului uman pe care o avem din copilărie si care ne urmăreste toată viaţa, ideea de a nu face nimic. Si de a primi cât vrei.” *****)
Daca primul contact descris anterior mi-a întarit încrederea în normalitatea oamenilor , al doilea mi-a întărit încrederea în normalitatea românilor pentru că am întâlnit exact acelaşi tip de mentalitate , normalitate şi umanitate la două grupuri de pe continente , ţari, societăţi , culturi , şi cu statute sociale şi mentalitati atât de diferite încât la prima vedere nu au nimic in comun..
Ca român şi cetăţean , imi respect ţara şi în acelaşi timp , ca cei mai mulţi români şi cetăţeni obişnuiţi , respect legea şi legalitatea în contrast cu cei care cred ca „ legea este ca o bariera unde leii sar pe deasupra, boii se opresc in ea, iar animalele mici trec pe dedesupt ” ( am citat un fost ministru şi conform relatarilor din mass-media, fost ofiţer de Securitate ) . Si ca sa fim în spiritul adevărului, degeaba !
Ca om, nu pot accepta un verdict care prescrie ( adica practic legalizează ) crime , criminali si infracţiuni care revolta orice conştiinţă normală de pe mapamond . Cu atât mai mult nu pot accepta dispariţia graniţei morale dintre bine şi rău, dintre criminali, torţionari şi victime , susţinută direct sau indirect de oficialităţi sau chiar de reprezentanţii unor profesii care trebuie să fie umaniste . Intr-o societate a dezertării generale în care semnalele sociale primite de cetăţeni sunt de genul „ scăpă cine poate ” şi „ ultimul stinge lumina ” , regresul pe toate planurile este general şi românii sunt obligaţi să retrăiască încă o dată episoade arhaice din istoria umanităţii. De aceea, ţara pe care şi-o iubesc le provoacă în acelaşi timp atâta suferinţă , încât raporturile românilor cu ţara lor devin ambivalente şi oscilează cu disperare între dragoste şi ură.
România , prin reprezentanţii săi oficiali , pretinde că este o democraţie dar , direct sau indirect , işi silueşte proprii cetăţeni zilnic, şi de zeci de ani , prin torturi sociale , economice , administrative , psihologice şi morale care depăsesc orice limita a suportabilităţii umane dintr-o ţară normală ( pentru că trebuie să acceptăm că pe lumea aceasta există şi ţări normale ...). Nici nu poate fi altfel atunci când incertitudinea politică , economica , sociala , psihologica si morala generala , denunta pe toate caile nesiguranţa individuală a cetăţeanului adus permanent în situaţii de imposibilitate şi aruncat într-o ţară de nisipuri miscătoare în care nu mai are demult nici un punct de sprijin. In schimb, are dreptul democratic să afle pe toate canalele de informare in masă, că încă un semen al său a fost ucis, jefuit , nedreptăţit, umilit sau s-a sinucis într-o societate halucinantă , fără trecut, fără prezent şi fără viitor în care , mai devreme sau mai târziu, îi poate veni şi lui rândul.
Pe cale de consecinţă, românii gustă în mod liber din deliciile democraţiei , dar într-un stat captiv şi refuzat recent de către Europa ( are şi ea drepturi ! ) pentru intrarea în spaţiul Schengen , şi într-o societate şantajată în care cetăţenii contribuabili sunt numai figuranţi , respectiv un pretext pentru existenţa statului . De aceea, pentru cetăţenii români Internetul a devenit demult un fel de „ Zidul Plângerii ”, exact ca la evrei, deşi românii trăiesc totuşi în Europa. Aceasta pentru ca , în spaţiul social real , doleanţele cetăţenilor adresate sistemului au exact efectul lătratului câinilor la Luna de pe cer. Adică nul.
Aşa ceva se poate întâmplă numai atunci când statul a fost şi este perceput din ce în ce mai mult ca o instanţă impersonală , birocratică, cinică , corupta, diformă , oarbă, surdă şi mută care se ocupă doar de problemele ei şi angajaţilor pe care vrea să-i recunoască deoarece , ca să cităm preşedintele în exerciţiu : „ statul nu poate fi făcut responsabil pentru fiecare fiecare cetăţean al sau ”. Cu alte cuvinte , şi conform celei mai avizate opinii , statul işi declină oficial responsabilităţile faţă de cetăţenii care îi finanţează existenţa . In acest caz, statul denunţă în mod unilateral un contract social pe care îl are cu cetăţenii care îl finanţează , contract în care ambele părţi trebuie să aibă şi drepturi , si obligaţii dar şi un statut egal în faţa legii comune care le garantează reciproc existenţa.
Fie. Dar atunci cum se explică faptul că statul işi tratează contribuabilul- finanţator în aşa fel încât fiecare cetăţean trebuie să demonstreze statului , „ again and again ” , că este ...el insuşi şi nu altul , că nu este vinovat şi /sau infractor ? Si cum se poate explica faptul că ceea ce statul refuză cetatenilor care respectă legile , oferă cu generozitate celor care le incalcă?
Când cetatenii sunt ucişi sau jefuiţi în spatiul real , criminalii şi interlopii , insoţiti de mascaţi , sunt prezentaţi cu voioşie în presa şi prin faţa camerelor de luat vederi exact ca vedetele TV , în timp ce, dupa maximum 29 de zile , pedepsele lor sunt suspendate „ á la long” în spatiul juridic şi penal iar „eroii ” acestor show-uri beneficiază din start şi de drepturi , şi de prezumţia de nevinovaţie , şi de asistenţa socială, medicală şi juridică gratuită.
Pe de altă parte , acelaşi stat, relativ recent şi prin reprezentanţii săi oficiali ( în acest caz , politiştii ) işi permite să-şi injure public propriul preşedinte şi , prin unii dintre aceştia, işi permite să plangă în mod public de mila interlopilor , pentru că de mila cetăţenilor, şi de 70 de ani , nu a plâns încă nimeni. Rectific. Dupa 20 de ani de tranziţie , un fost preşedinte al României, constată în presa recentă chiar "dispariţia" lor :
„ România duce o acută lipsă de cetăţeni.”
Emil Constantinescu
Toate acestea au loc dupa 20 de ani de democraţie în care cetăţenii ştiu că au avut loc n crime ( dar nu au fost găsiţi niciodată criminalii... ) şi toţi cetăţenii ştiu că există corupţie la puterea n ( dar nu au fost găsiţi niciodată corupţii...) iar un stat întreg poate să rămână fără bani pentru pensii ( deşi pensionarii şi le-au plătit singuri ) sănătate ( deşi cetăţenii şi-o platesc tot singuri ) şi salarii ( deşi există şi oameni care muncesc ).
Tot dupa 20 de ani de tranziţie spre nicăieri , fără nici o explicatie raţionala si fără nici un vinovat , România a ajuns sa semene cu o versiune modernă a sinistrei corăbii a lui Sebastian Brandt care de la început şi-a pierdut busola, iar pe parcurs , şi în pofida oricărei raţiuni de stat si raţiuni sociale, pare că face totul ca să-şi decimeze singură şi echipajul:
Romania. Ceaţă la mal
No chance. No solution. No future...
Cu certitudine, vina pentru această situaţie nu aparţine cetăţenilor ei oneşti ( iar după unii, proşti ! ) ai acestei ţări ( „deştepţii ” ei „ se descurcă” dintotdeauna ) care , ca toţi cetăţenii oneşti din alte ţări de pe mapamond, respectă legile ţării lor şi de aceea nu pot fi făcuţi vinovaţi şi nici transformaţi în ţapi ispăşitori pentru o situaţie pe care nu au provocat-o.
Pe cale de consecinţă, acţiunea domnilor Cicerone Ioniţoiu şi Ioan Roşca prezentată anterior, echivalează cu un ultimatum moral adresat societăţii romaneşti respectiv instanţelor care , vorbesc în numele ei , dar îi hotărăsc şi îi blocheaza destinul. Pe de altă parte, după atâta amar de ani şi de perpetuare a nedreptăţii , orice aşteptare mai adaugă încă o victorie a binelui şi orice amânare devine încă o condamnare a instanţelor omeneşti care refuză să aplice legile omeneşti. Din acest punct de vedere, acţiunea amintită este deja integrată patrimoniului moral al acestei tari şi îi construieşte de pe acum un alt fel de viitor , în timp ce instanţele care perpetuează abuzul , au ieşit demult din scena istoriei chiar atunci când încarnarea lor fizică incă mai mişcă în virtutea inerţiei.
Dacă în acest caz există o morală a istoriei, aceasta are limpezimea cristalului :
Nu aşteptaţi să vină o reparaţie morală de la sistem , construiţi-o singuri !
După 50 de ani de vid istoric şi social , şi după alti 20 de ani de aşteptare zadarnică ( oriunde în lume o asemenea perioadă de timp reprezintă mijlocul vieţii unui om ) , este evident pentru oricine că încă o generaţie a fost sacrificată iar cea care urmează este trimisă şi ea la zid pentru că cetăţenii oneşti ai României de azi au pierdut demult partida şi pentru ei , şi pentru copiii lor. Motivul este la fel de clar :
Orice initiativă cetatenească adresată sistemului şi care solicită reparaţii morale este din start sortită eşecului deoarece vorbeşte la urechi care nu vor să audă .
Sistemul nu doreşte , nu vrea şi sincer vorbind, nu poate să se reformeze singur şi din nici un punct de vedere , deci trebuie lăsat să-şi ducă tot singur crucea . De aceea , poate că ar fi foarte indicată o schimbare a strategiei. Poate că acest ultimatum nu trebuie adresat sistemului , ci trebuie adresat , sub o cu totul altă formă, cetăţenilor care vor şi pot să audă.
Să ne imaginăm un experiment ideal în care fiecare cetăţean al acestei tari primeşte două clepsidre şi află că ar mai avea de trăit, în această ţară şi pe acest Pământ, numai 2 ani în care să-şi organizeze singur propria lui viaţă individuală şi socială.
In acest caz limită, schimbarea ar fi dramatică la nivel de individ ( fiecare va realiza cu adevărat că işi duce singur crucea, cum face de fapt dintotdeauna ) dar şi la nivel de societate ( este ceea ce ne interesează de fapt acum ). Cum s-ar comporta oamenii atunci ?
Nu ştim, dar pornind de la acest experiment ideal se poate face altceva . Cetăţenii interesaţi pot adera la un proiect social transparent care işi propune să realizeze în 2 ani , prin oameni independenţi şi neşantajabili , ceea ce nu a reuşit sistemul , şi prin toate instituţiile lui, timp de 20 de ani .
Orice cetăţean onest care doreşte o schimbare reală şi profundă a societăţii româneşti ştie că aceasta nu poate fi făcută fără o reforma morală a acesteia care , în sfârşit , ar pune cu adevărat bazele încrederii sociale şi solidarităţii dintre cetăţeni pentru că un „ parteneriat social ” între criminali şi victime, hoţi şi oameni cinstiţi, mincinoşi si oameni oneşti , nu poate exista decât în cugetul celor vinovaţi de dezastrul actual al societăţii romaneşti .
Reforma morală cerută de acţiunea domnilor Ioniţoiu si Roşca este dorită de 20 de ani de către cetăţeni , dar tot de 20 de ani a fost blocata şi reprimată pentru simplul fapt ca reaşezarea sistemului pe baze morale i-ar distruge esenţa şi i-ar anihila profitorii.
Cu tristeţe şi in tara lor , românii trebuie să accepte că, în realitate şi dincolo de declaraţiile de circumstanţă, nici o instanţă oficială nu a urmărit acest lucru deoarece , direct sau indirect , a refuzat în mod constant reaşezarea societăţii romaneşti pe baze morale şi umane în aşa fel încât aceasta este bântuită şi acum de monştrii şi fantomele trecutului .
Consecinţa este una dramatică. O societate construită ca un ţarc în care se amestecă oficial şi legal şi oile, şi lupii , nu este o societate normală şi cu atât mai mult o democratie normală . Ea poate fi numai o democraţie în care pot vota şi oile dar , într-o formă sau alta, vor câştiga întotdeauna lupii. Pentru această situaţie nu poate fi invinovăţită nici ţara, şi nici cetăţenii ei oneşti care au dreptul democratic să privească viitorul cu optimism. Problema apare cu adevărat dacă aceştia realizează că pot să şi-l construiască singuri şi chiar se hotărăsc să o facă , pentru că întodeauna când cineva construieşte, altcineva trebuie sa plătească.
Dupa două decenii de meditaţie politică, socială şi morală , fiecare cetăţean poate decide în sfârsit , şi în cunostinţă de cauză, ce doreşte pentru el , familia lui şi ţara lui :
- să lase lucrurile să meargă aşa cum sunt şi in voia lor ( mai exact a altora ! ) plecand supus capul cu ochii la drobul de sare care stă mereu sa cadă , şi să plangă democratic de mila lui şi a celorlalţi .
- să-şi ridice capul cu demnitate şi începând cu clipa de faţă să-şi construiască singur destinul în contextul societăţii din care face parte, refuzând să moară înainte să aibă curajul să trăiască.
Când cetăţenii unei ţari au fost îndemnaţi în mod oficial să-şi trăiască visul pe alte meleaguri dacă nu le convine ce trăiesc în interiorul ei, problema adevărată este cine ar mai vrea să rămână şi de ce. Daca mai crede cineva în valorile şi normalitatea romanească , în romanii cu bun simt, educaţi şi civilizaţi, şi este interesat de ideile prezentate anterior , se poate alătura acestei acţiuni de tip netroots / grassroots. Această mişcare: Grupul pentru Democratizarea si Reforma Societatii Romanesti , se deosebeşte de mişcările şi partidele politice actuale deoarece este construită într-un spatiu social alternativ, nu cere nimic de la stat sau de la sistem , nu are ierarhii şi nu generează nici o constrângere pentru aderenţi cu excepţia respectului de sine , a respectului celorlalti , respectiv a valorilor grupului , comunităţii şi ţării în care trăiesc . Pentru unii toate acestea poate nu insemna nimic, dar pentru altii pot insemna totul.
Sergiu SIMION
11.01.2011
Note
*) În opinia mea, comunismul a fost regimul cel mai eficient din toată istoria României, au reusit ingineria socială pe care si-a propus-o.
Ioan Stanomir ,
istoric
**) Este cu adevărat tulburător în fenomenul Pitesti că s-a obtinut o adeziune profundă, până în ultimele fibre ale sufletului acelor oameni. Niciunul dintre cei care au trecut prin experimentul Pitesti nu au rezistat la acest sistem de modificare a personalității.
***) Aceste conditii extreme ( Experimentul Pitesti – n.n. ) au dus la fenomenul pe care îl numim “identificarea cu agresorul ”.
**** ) Psihologic vorbind această asteptare a tăierii pensiilor securistilor vine din dictonul românesc „să moară si capra vecinului”, dicton care ne face mult rău pentru că este unul resentimentar. Motivul este invidia transformată în resentiment.
*****) Comunismul a ţintit o fibră foarte importantă a psihiciului uman pe care o avem din copilărie si care ne urmăreste toată viaţa, ideea de a nu face nimic. Si de a primi cât vrei.
Vasile Dem Zamfirescu
psihanalist
Sursa : http://www.evz.ro/detalii/stiri/n-au-suferit-romanii-in-comunism-la-2-1-cu-psihanalistul-dem-zamfirescu-si-presedintele-iicm.html
Publicat in :
www.universulromanesc.org
http://www.universulromanesc.org/biblio/actualitatea-romaneasca/1-asc-01-actualitatea-romaneasca/220-sergiu-simion-un-ultimatum-moral-adresat-societatii-romanesti.html
http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?t=1060
1. Răspunderea penală este înlăturată prin intervenţia prescripţiei.
2. Nu rezultă elementele constitutive ale acestor infracţiuni.
3. „ Potrivit dispoziţiilor art.121 Cod penal, prescripţia înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. Potrivit naturii sale juridice prescripţia răspunderii penale este o cauză de stingere a răspunderii penale şi, implicit, o cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale. Ea face să se stingă dreptul statului de a trage la răspundere penală pe infractor şi obligaţia acestuia de a răspunde penal. Este o renunţare anticipată la acţiunea penală sub rezerva îndeplinirii condiţiei privitoare la termenul prescripţiei. Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt prevăzute în cuprinsul art.122 Cod penal. ”
Acest răspuns al sistemului la „plângerile” ( umilitor termen pentru o democraţie ! ) cetăţenilor este perfect legal , dar incalificabil din punct de vedere uman, moral, social , juridic şi politic . Răceala lui arata viziunea statului şi sistemului asupra normalităţii sociale ( să-i spunem „ normalitatea sistemului ” ), în contrast cu viziunea propriilor cetăţeni asupra ei ( să-i spunem „normalitatea oamenilor” ). Personal , am trecut prin doua situaţii deosebite în care am întalnit „ normalitatea oamenilor ” în raport cu majoritatea situaţiilor în care am fost sufocat , ca toţi ceilalti , de „ normalitatea sistemului ”. Sunt întâlniri care mi-au schimbat viaţa.
Prima a fost aceea în care am avut contact cu o alta cultură , civilizaţie şi mentalitate decât cele aflate în uz multă vreme la noi. Este vorba de specialiştii canadieni care construiesc cel mai sigur tip de centrale nucleare din lume ( http://sergiusimion.blogspot.com/search/label/INTERVIU ) şi care , pentru a rezuma , pot face acest lucru şi pentru simplul fapt că te privesc în ochi , spun ce fac şi fac ce spun , contrar unor vechi cutume politice şi sociale încă în uz la noi.
A doua a fost aceea în care am întâlnit în mod direct o cultură , o civilizaţie , o mentalitate şi o umanitate despre care nu ştiam şi nu credeam că mai există în România. Cu această ocazie am avut onoarea deosebită de a cunoaşte , printre altii, pe Ion Gavrilă Ogoranu , Vasile Paraschiv şi dr. Nicu Ioniţă , unul dintre supravieţuitorii celui mai sinistru experiment făcut pe oameni despre care am auzit şi citit vreodată. A fost întâlnirea cu simpozionul dedicat „ Experimentului Piteşti ” , definit de Alexandr Soljeniţîn „ cea mai cumplită barbarie a lumii contemporane ”, respectiv cu supravieţuitorii acestei orori .
In acest punct, trebuie să fac o mărturisire de conştiinţă. Multe dintre opiniile exprimate de către reprezentanţii mai vechi sau mai noi ai sistemului converg către impresia ca toate aceste tehnici criminale de inginerie umană au reuşit în sensul că au modificat personalitatea celui supus torturii şi au făcut dintr-un om normal un monstru. In ceea ce mă priveşte, la aceşti oameni care credeau poate despre ei înşişi că , atunci sau mai tarziu, le-a fost ucis şi sufletul, cred că am simţit mai multă umanitate decât am întâlnit în toată cariera mea profesională ( în cei 18 ani în care am dorit să-mi exercit profesia de psiholog , am examinat aproximativ 4000 de persoane cu vâ rste , profesii şi sisteme de valori extrem de diferite ).
Aceşti oameni extraordinari sunt mărturia vie a faptului că ingineria sociala criminală aplicată în comunism, contrar unor opinii susţinute recent şi in mod oficial de către un istoric *) şi de către un psihanalist **), nu a reuşit nici chiar atunci când a fost vorba de cel mai sinistru experiment cu subiecţi umani din lumea moderna.
Cu atât mai mult provoacă stupefactie opinia psihanalistului Vasile Dem Zamfirescu conform căreia , deoarece deţinutii stăteau zi şi noapte în aceeaşi celulă, „ aceste condiţii extreme au condus la fenomenul pe care îl numim “identificarea cu agresorul ” ***).
Această identificare ar fi atât de puternică încât, în această interpretare a graniţei umane şi morale dintre torţionari şi victime , ea ar putea fi extinsă şi la situaţia politică şi sociala actuală a carei abordare poate fi făcută tot printr-o grilă „ psihanalitică ”: „Psihologic vorbind această asteptare a tăierii pensiilor securistilor vine din dictonul românesc „să moară si capra vecinului”, dicton care ne face mult rău pentru că este unul resentimentar. Motivul este invidia transformată în resentiment ”. ( ?! -s.n.) ****) .
Citatul este unul antologic deoarece cititorul este pus in situaţia ingrată de a ghici singur de ce parte a barierei sociale şi morale se afla în realitate domnul psihanalist care, după viaţa traită de concetăţenii săi in infernul social anterior , le atribuie acestora, fără nici o ezitare , o anumita imaturitate psihică : „...o fibră foarte importantă a psihiciului uman pe care o avem din copilărie si care ne urmăreste toată viaţa, ideea de a nu face nimic. Si de a primi cât vrei.” *****)
Daca primul contact descris anterior mi-a întarit încrederea în normalitatea oamenilor , al doilea mi-a întărit încrederea în normalitatea românilor pentru că am întâlnit exact acelaşi tip de mentalitate , normalitate şi umanitate la două grupuri de pe continente , ţari, societăţi , culturi , şi cu statute sociale şi mentalitati atât de diferite încât la prima vedere nu au nimic in comun..
Ca român şi cetăţean , imi respect ţara şi în acelaşi timp , ca cei mai mulţi români şi cetăţeni obişnuiţi , respect legea şi legalitatea în contrast cu cei care cred ca „ legea este ca o bariera unde leii sar pe deasupra, boii se opresc in ea, iar animalele mici trec pe dedesupt ” ( am citat un fost ministru şi conform relatarilor din mass-media, fost ofiţer de Securitate ) . Si ca sa fim în spiritul adevărului, degeaba !
Ca om, nu pot accepta un verdict care prescrie ( adica practic legalizează ) crime , criminali si infracţiuni care revolta orice conştiinţă normală de pe mapamond . Cu atât mai mult nu pot accepta dispariţia graniţei morale dintre bine şi rău, dintre criminali, torţionari şi victime , susţinută direct sau indirect de oficialităţi sau chiar de reprezentanţii unor profesii care trebuie să fie umaniste . Intr-o societate a dezertării generale în care semnalele sociale primite de cetăţeni sunt de genul „ scăpă cine poate ” şi „ ultimul stinge lumina ” , regresul pe toate planurile este general şi românii sunt obligaţi să retrăiască încă o dată episoade arhaice din istoria umanităţii. De aceea, ţara pe care şi-o iubesc le provoacă în acelaşi timp atâta suferinţă , încât raporturile românilor cu ţara lor devin ambivalente şi oscilează cu disperare între dragoste şi ură.
România , prin reprezentanţii săi oficiali , pretinde că este o democraţie dar , direct sau indirect , işi silueşte proprii cetăţeni zilnic, şi de zeci de ani , prin torturi sociale , economice , administrative , psihologice şi morale care depăsesc orice limita a suportabilităţii umane dintr-o ţară normală ( pentru că trebuie să acceptăm că pe lumea aceasta există şi ţări normale ...). Nici nu poate fi altfel atunci când incertitudinea politică , economica , sociala , psihologica si morala generala , denunta pe toate caile nesiguranţa individuală a cetăţeanului adus permanent în situaţii de imposibilitate şi aruncat într-o ţară de nisipuri miscătoare în care nu mai are demult nici un punct de sprijin. In schimb, are dreptul democratic să afle pe toate canalele de informare in masă, că încă un semen al său a fost ucis, jefuit , nedreptăţit, umilit sau s-a sinucis într-o societate halucinantă , fără trecut, fără prezent şi fără viitor în care , mai devreme sau mai târziu, îi poate veni şi lui rândul.
Pe cale de consecinţă, românii gustă în mod liber din deliciile democraţiei , dar într-un stat captiv şi refuzat recent de către Europa ( are şi ea drepturi ! ) pentru intrarea în spaţiul Schengen , şi într-o societate şantajată în care cetăţenii contribuabili sunt numai figuranţi , respectiv un pretext pentru existenţa statului . De aceea, pentru cetăţenii români Internetul a devenit demult un fel de „ Zidul Plângerii ”, exact ca la evrei, deşi românii trăiesc totuşi în Europa. Aceasta pentru ca , în spaţiul social real , doleanţele cetăţenilor adresate sistemului au exact efectul lătratului câinilor la Luna de pe cer. Adică nul.
Aşa ceva se poate întâmplă numai atunci când statul a fost şi este perceput din ce în ce mai mult ca o instanţă impersonală , birocratică, cinică , corupta, diformă , oarbă, surdă şi mută care se ocupă doar de problemele ei şi angajaţilor pe care vrea să-i recunoască deoarece , ca să cităm preşedintele în exerciţiu : „ statul nu poate fi făcut responsabil pentru fiecare fiecare cetăţean al sau ”. Cu alte cuvinte , şi conform celei mai avizate opinii , statul işi declină oficial responsabilităţile faţă de cetăţenii care îi finanţează existenţa . In acest caz, statul denunţă în mod unilateral un contract social pe care îl are cu cetăţenii care îl finanţează , contract în care ambele părţi trebuie să aibă şi drepturi , si obligaţii dar şi un statut egal în faţa legii comune care le garantează reciproc existenţa.
Fie. Dar atunci cum se explică faptul că statul işi tratează contribuabilul- finanţator în aşa fel încât fiecare cetăţean trebuie să demonstreze statului , „ again and again ” , că este ...el insuşi şi nu altul , că nu este vinovat şi /sau infractor ? Si cum se poate explica faptul că ceea ce statul refuză cetatenilor care respectă legile , oferă cu generozitate celor care le incalcă?
Când cetatenii sunt ucişi sau jefuiţi în spatiul real , criminalii şi interlopii , insoţiti de mascaţi , sunt prezentaţi cu voioşie în presa şi prin faţa camerelor de luat vederi exact ca vedetele TV , în timp ce, dupa maximum 29 de zile , pedepsele lor sunt suspendate „ á la long” în spatiul juridic şi penal iar „eroii ” acestor show-uri beneficiază din start şi de drepturi , şi de prezumţia de nevinovaţie , şi de asistenţa socială, medicală şi juridică gratuită.
Pe de altă parte , acelaşi stat, relativ recent şi prin reprezentanţii săi oficiali ( în acest caz , politiştii ) işi permite să-şi injure public propriul preşedinte şi , prin unii dintre aceştia, işi permite să plangă în mod public de mila interlopilor , pentru că de mila cetăţenilor, şi de 70 de ani , nu a plâns încă nimeni. Rectific. Dupa 20 de ani de tranziţie , un fost preşedinte al României, constată în presa recentă chiar "dispariţia" lor :
„ România duce o acută lipsă de cetăţeni.”
Emil Constantinescu
Toate acestea au loc dupa 20 de ani de democraţie în care cetăţenii ştiu că au avut loc n crime ( dar nu au fost găsiţi niciodată criminalii... ) şi toţi cetăţenii ştiu că există corupţie la puterea n ( dar nu au fost găsiţi niciodată corupţii...) iar un stat întreg poate să rămână fără bani pentru pensii ( deşi pensionarii şi le-au plătit singuri ) sănătate ( deşi cetăţenii şi-o platesc tot singuri ) şi salarii ( deşi există şi oameni care muncesc ).
Tot dupa 20 de ani de tranziţie spre nicăieri , fără nici o explicatie raţionala si fără nici un vinovat , România a ajuns sa semene cu o versiune modernă a sinistrei corăbii a lui Sebastian Brandt care de la început şi-a pierdut busola, iar pe parcurs , şi în pofida oricărei raţiuni de stat si raţiuni sociale, pare că face totul ca să-şi decimeze singură şi echipajul:
Romania. Ceaţă la mal
No chance. No solution. No future...
Cu certitudine, vina pentru această situaţie nu aparţine cetăţenilor ei oneşti ( iar după unii, proşti ! ) ai acestei ţări ( „deştepţii ” ei „ se descurcă” dintotdeauna ) care , ca toţi cetăţenii oneşti din alte ţări de pe mapamond, respectă legile ţării lor şi de aceea nu pot fi făcuţi vinovaţi şi nici transformaţi în ţapi ispăşitori pentru o situaţie pe care nu au provocat-o.
Pe cale de consecinţă, acţiunea domnilor Cicerone Ioniţoiu şi Ioan Roşca prezentată anterior, echivalează cu un ultimatum moral adresat societăţii romaneşti respectiv instanţelor care , vorbesc în numele ei , dar îi hotărăsc şi îi blocheaza destinul. Pe de altă parte, după atâta amar de ani şi de perpetuare a nedreptăţii , orice aşteptare mai adaugă încă o victorie a binelui şi orice amânare devine încă o condamnare a instanţelor omeneşti care refuză să aplice legile omeneşti. Din acest punct de vedere, acţiunea amintită este deja integrată patrimoniului moral al acestei tari şi îi construieşte de pe acum un alt fel de viitor , în timp ce instanţele care perpetuează abuzul , au ieşit demult din scena istoriei chiar atunci când încarnarea lor fizică incă mai mişcă în virtutea inerţiei.
Dacă în acest caz există o morală a istoriei, aceasta are limpezimea cristalului :
Nu aşteptaţi să vină o reparaţie morală de la sistem , construiţi-o singuri !
După 50 de ani de vid istoric şi social , şi după alti 20 de ani de aşteptare zadarnică ( oriunde în lume o asemenea perioadă de timp reprezintă mijlocul vieţii unui om ) , este evident pentru oricine că încă o generaţie a fost sacrificată iar cea care urmează este trimisă şi ea la zid pentru că cetăţenii oneşti ai României de azi au pierdut demult partida şi pentru ei , şi pentru copiii lor. Motivul este la fel de clar :
Orice initiativă cetatenească adresată sistemului şi care solicită reparaţii morale este din start sortită eşecului deoarece vorbeşte la urechi care nu vor să audă .
Sistemul nu doreşte , nu vrea şi sincer vorbind, nu poate să se reformeze singur şi din nici un punct de vedere , deci trebuie lăsat să-şi ducă tot singur crucea . De aceea , poate că ar fi foarte indicată o schimbare a strategiei. Poate că acest ultimatum nu trebuie adresat sistemului , ci trebuie adresat , sub o cu totul altă formă, cetăţenilor care vor şi pot să audă.
Să ne imaginăm un experiment ideal în care fiecare cetăţean al acestei tari primeşte două clepsidre şi află că ar mai avea de trăit, în această ţară şi pe acest Pământ, numai 2 ani în care să-şi organizeze singur propria lui viaţă individuală şi socială.
In acest caz limită, schimbarea ar fi dramatică la nivel de individ ( fiecare va realiza cu adevărat că işi duce singur crucea, cum face de fapt dintotdeauna ) dar şi la nivel de societate ( este ceea ce ne interesează de fapt acum ). Cum s-ar comporta oamenii atunci ?
Nu ştim, dar pornind de la acest experiment ideal se poate face altceva . Cetăţenii interesaţi pot adera la un proiect social transparent care işi propune să realizeze în 2 ani , prin oameni independenţi şi neşantajabili , ceea ce nu a reuşit sistemul , şi prin toate instituţiile lui, timp de 20 de ani .
Orice cetăţean onest care doreşte o schimbare reală şi profundă a societăţii româneşti ştie că aceasta nu poate fi făcută fără o reforma morală a acesteia care , în sfârşit , ar pune cu adevărat bazele încrederii sociale şi solidarităţii dintre cetăţeni pentru că un „ parteneriat social ” între criminali şi victime, hoţi şi oameni cinstiţi, mincinoşi si oameni oneşti , nu poate exista decât în cugetul celor vinovaţi de dezastrul actual al societăţii romaneşti .
Reforma morală cerută de acţiunea domnilor Ioniţoiu si Roşca este dorită de 20 de ani de către cetăţeni , dar tot de 20 de ani a fost blocata şi reprimată pentru simplul fapt ca reaşezarea sistemului pe baze morale i-ar distruge esenţa şi i-ar anihila profitorii.
Cu tristeţe şi in tara lor , românii trebuie să accepte că, în realitate şi dincolo de declaraţiile de circumstanţă, nici o instanţă oficială nu a urmărit acest lucru deoarece , direct sau indirect , a refuzat în mod constant reaşezarea societăţii romaneşti pe baze morale şi umane în aşa fel încât aceasta este bântuită şi acum de monştrii şi fantomele trecutului .
Consecinţa este una dramatică. O societate construită ca un ţarc în care se amestecă oficial şi legal şi oile, şi lupii , nu este o societate normală şi cu atât mai mult o democratie normală . Ea poate fi numai o democraţie în care pot vota şi oile dar , într-o formă sau alta, vor câştiga întotdeauna lupii. Pentru această situaţie nu poate fi invinovăţită nici ţara, şi nici cetăţenii ei oneşti care au dreptul democratic să privească viitorul cu optimism. Problema apare cu adevărat dacă aceştia realizează că pot să şi-l construiască singuri şi chiar se hotărăsc să o facă , pentru că întodeauna când cineva construieşte, altcineva trebuie sa plătească.
Dupa două decenii de meditaţie politică, socială şi morală , fiecare cetăţean poate decide în sfârsit , şi în cunostinţă de cauză, ce doreşte pentru el , familia lui şi ţara lui :
- să lase lucrurile să meargă aşa cum sunt şi in voia lor ( mai exact a altora ! ) plecand supus capul cu ochii la drobul de sare care stă mereu sa cadă , şi să plangă democratic de mila lui şi a celorlalţi .
- să-şi ridice capul cu demnitate şi începând cu clipa de faţă să-şi construiască singur destinul în contextul societăţii din care face parte, refuzând să moară înainte să aibă curajul să trăiască.
Când cetăţenii unei ţari au fost îndemnaţi în mod oficial să-şi trăiască visul pe alte meleaguri dacă nu le convine ce trăiesc în interiorul ei, problema adevărată este cine ar mai vrea să rămână şi de ce. Daca mai crede cineva în valorile şi normalitatea romanească , în romanii cu bun simt, educaţi şi civilizaţi, şi este interesat de ideile prezentate anterior , se poate alătura acestei acţiuni de tip netroots / grassroots. Această mişcare: Grupul pentru Democratizarea si Reforma Societatii Romanesti , se deosebeşte de mişcările şi partidele politice actuale deoarece este construită într-un spatiu social alternativ, nu cere nimic de la stat sau de la sistem , nu are ierarhii şi nu generează nici o constrângere pentru aderenţi cu excepţia respectului de sine , a respectului celorlalti , respectiv a valorilor grupului , comunităţii şi ţării în care trăiesc . Pentru unii toate acestea poate nu insemna nimic, dar pentru altii pot insemna totul.
Sergiu SIMION
11.01.2011
Note
*) În opinia mea, comunismul a fost regimul cel mai eficient din toată istoria României, au reusit ingineria socială pe care si-a propus-o.
Ioan Stanomir ,
istoric
**) Este cu adevărat tulburător în fenomenul Pitesti că s-a obtinut o adeziune profundă, până în ultimele fibre ale sufletului acelor oameni. Niciunul dintre cei care au trecut prin experimentul Pitesti nu au rezistat la acest sistem de modificare a personalității.
***) Aceste conditii extreme ( Experimentul Pitesti – n.n. ) au dus la fenomenul pe care îl numim “identificarea cu agresorul ”.
**** ) Psihologic vorbind această asteptare a tăierii pensiilor securistilor vine din dictonul românesc „să moară si capra vecinului”, dicton care ne face mult rău pentru că este unul resentimentar. Motivul este invidia transformată în resentiment.
*****) Comunismul a ţintit o fibră foarte importantă a psihiciului uman pe care o avem din copilărie si care ne urmăreste toată viaţa, ideea de a nu face nimic. Si de a primi cât vrei.
Vasile Dem Zamfirescu
psihanalist
Sursa : http://www.evz.ro/detalii/stiri/n-au-suferit-romanii-in-comunism-la-2-1-cu-psihanalistul-dem-zamfirescu-si-presedintele-iicm.html
Publicat in :
www.universulromanesc.org
http://www.universulromanesc.org/biblio/actualitatea-romaneasca/1-asc-01-actualitatea-romaneasca/220-sergiu-simion-un-ultimatum-moral-adresat-societatii-romanesti.html
http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?t=1060
duminică, 1 august 2010
Ultima constiinta
Ultima constiinta.
Prof. chirurg Nae Constantinescu
“N-am văzut în viaţa mea asemenea răni“
Foto : Adevarul
“„Am văzut lucruri înfiorătoare. Oameni cu faţa stâlcită, cu fracturi pe faţă. Li s-a strivit faţa în noaptea de 21 spre 22 decembrie. Ăia care au făcut aşa ceva şi au rămas nepedepsiţi o vor face în continuare! Exact aşa, dacă nu mai rău ( s.n.)" “
„La Revoluţie, Spitalul Colţea avea şapte săli de operaţie, în condiţiile în care ne-au venit zeci de bolnavi. Eu am operat fără întrerupere începând de joi seară şi până în noaptea de sâmbătă spre duminică. Fără întrerupere!( s.n.) Duminică dimineaţă m-am culcat şi am domit până luni seara, păzit de studenţi", îşi aminteşte doctorul.
„În noaptea de joi spre vineri, 21 spre 22 decembrie 1989, Piaţa Universităţii, unde era baricada de la Intercontinental, a fost spălată de câteva ori cu detergent cald. Ca să dispară urmele de sânge. Pe caldarâm erau şiroaie de sânge. Noi, de aici, de la Colţea, vedeam perfect mascarada aceasta. A doua zi dimineaţa nu era nici urmă de pată. (s.n.) A spus cineva treaba asta? A ciripit cineva treaba asta?", întreabă revoltat profesorul.
După trei săptămâni în care, de fiecare dată când suna la televiziune ca să întrebe de ce este amânată difuzarea, Nae Constantinescu era întâmpinat cu scuze stângace, consiliul editorial condus de Răzvan Theodorescua dispus, în final, transmiterea emisiunii. Tema - „Organe şi proteze artificiale". „Şi a început: «Suntem la Spitalul Militar, unde se fabrică organe şi proteze articiale. De acestea o să fie nevoie încă o perioadă, fiindcă la Revoluţie mulţi oameni au fost răniţi». Aşa se prezintă la televizor răniţii Revoluţiei, cu dispreţul ăsta, cu băşcălia asta? E posibil?" (s.n.) , se enervează, nici el nu mai ştie a câta oară, profesorul Constantinescu.
„Au venit nişte trupeţi dinspre Poliţie, pe Calea Victoriei, şi au măturat tot! Demenţă!", spune profesorul. „Cu gloanţe adevărate au tras. Era o unitate care a venit de la Buzău, pe 13 noaptea. Erau doi băieţi, un inginer şi un student în anul V la TCM. Au tras în ei fără avertismente. Au tras în oameni, ce să mai!"( s.n.).
În ziua următoare, aceeaşi maşină de la „Medecins Sans Frontieres" a mai adus un individ împuşcat în cap. Profesorului nici acum nu-i vine să creadă că a văzut acea imagine, „un om cu creierul afară"( s.n.).
„Au venit, au început să ţipe în piaţă, după care am văzut de sus nişte bătăi cum nu am mai văzut în viaţa mea. Deci bătaie cu bâte, cu picioare! Luau un om, îl doborau în faţa lor şi apoi dădeau cu picioarele în el.( s.n.) Îi urmăreau pe ăia cu ochelari, cu barbă, care aveau mapă. Nu puteţi să vă imaginaţi aşa ceva!"
„Cel mai grav a fost ăsta: Corognea Ion. La 5:15, în ziua de 15, în Piaţa Rosetti, în faţa sediului de la PNŢCD, ăştia băteau o femeie. Omul ăsta le-a spus să nu lovească o femeie. Ca să se răzbune, i-au băgat o vergea în ochi şi i-au scos ochiul. Omul a venit curgându-i ochiul pe faţă.(s.n.) Traumatism ochiul drept cu scurgere de corp vitros pe obraz. Să-l văd eu pe ăla care stă liniştit la chestia asta. Să-l văd eu ! ". (s.n.)
„ Am făcut o plângere, semnată de 33 de profesori şi şefi de secţie din Bucureşti. Degeaba. Nu s-a întâmplat nimic. Din aceste 33 de persoane, nouă au murit deja. Au rămas 24. Se aşteaptă să moară şi ăştia şi atunci hârtia nu mai are valoare( s.n.). Niciun răspuns, bă, tu înţelegi?
Unde au ajuns aceste documente?
La „Sulea Spătaru", dacă vrei să-ţi spun exact.
Deşi, în momentul în care au văzut declaraţia, anchetatorii au spus că aceasta era „actul care mai lipsea",( s.n.) documentul medicilor s-a pierdut( s.n.) între sutele de dovezi care arată ororile din 14-15 iunie 1990. „Aşteaptă să murim şi atunci hârtia nu mai are nicio valoare", ( s.n. ) spune resemnat profesorul.
“Ăia care au desfigurat oameni în decembrie '89 şi în iunie '90 nu erau nici evrei, nici ţigani, nici unguri, nici ruşi. Erau români. Ăia care au tras în oameni nu erau nici CIA, nici Mossad. Erau oameni simpli, cu arme, care au acceptat să ucidă. Tu-ţi dai seama prin ce ticăloşie, prin ce mocirlă a trecut această ţară?”
„Oamenii care au făcut asemenea orori ar fi trebuit scoşi din sistem. Cum au făcut nemţii. Gata! Nu mai pupi Minister de Interne, la revedere! Vei deveni factor poştal!”
Sursa : http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Nae_Constantinescu-fost_chirurg-_-N-am_vazut_in_viata_mea_asemenea_rani_0_286171956.html
ADDENDA
Dupa 20 de ani societatea romaneasca este inca amnezica si indiferenta sub toate componentele ei ( deci aproba tacit atat aceste atrocitati cat si faptuitorii lor ) , iar noua generatie de elevi este instruita modern prin e-learning de catre psihologii militari de la noi ca „ teroarea este un fenomen psihologic natural ” ( ! ) :
„ Din aceasta perspectiva,terorismul poate fi inteles ...ca o tactica psihologica a carei (s.n.) element esential este frica, teama, victimele teroristilor fiind alese in mod arbitrar. Aceasta stare de teama colectiva puternica, tulbura, inspaimanta.( s.n. ) ...Teroarea fiind un fenomen psihologic natural (s.n.) , terorismul reprezinta exploatarea constienta, deliberata a acesteia." ( s.n. )
Citat din :
Dorica Darau *)
TERORISMUL CONTEMPORAN
*) Psiholog, C.M.J. Sibiu
Sursa : http://www.e-scoala.ro/psihologie/terorismul_contemporan.html
In loc de concluzie
„In Romania a revenit frica ”
Herta Muller
( Sursa : http://www.romanialibera.ro/arte/carte/herha-muller-in-romania-a-revenit-frica-189569.html )
N.B. Am ezitat daca aceasta postare sa apara sau nu in acest blog despre psihologi pentru ca am convingerea ( sau mai exact speranta ) ca cei mai multi psihologi impartasesc valorile umanismului si democratiei. Din pacate, nici un for oficial al psihologilor nu a luat niciodata atitudine fata de aceste probleme care au traumatizat societatea romanesca si nici fata de comportamentul celor care le-au provocat. Pentru psihologia ortodoxa aceste traume pur si simplu nu exista de unde si intrebarea la ce sistem de valori se aliniaza de fapt psihologii actuali . Pe de alta parte, " traumele " inventate se vindeca mult mai usor decat traumele reale in primul rand pentru ca se vand mult mai bine. Asa au ajuns unii psihologi sa puna diagnostice ...caselor ( " ( http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/cu-vilele-demnitarilor-la-psiholog-194174.html) desi stiu la fel de bine si ei , si societatea , si noi , ca nu " profilul psihologic " al stapanului sau al vilei este problema. Si acesta este numai un exemplu dintre multe altele.
Prof. chirurg Nae Constantinescu
“N-am văzut în viaţa mea asemenea răni“
Foto : Adevarul
“„Am văzut lucruri înfiorătoare. Oameni cu faţa stâlcită, cu fracturi pe faţă. Li s-a strivit faţa în noaptea de 21 spre 22 decembrie. Ăia care au făcut aşa ceva şi au rămas nepedepsiţi o vor face în continuare! Exact aşa, dacă nu mai rău ( s.n.)" “
„La Revoluţie, Spitalul Colţea avea şapte săli de operaţie, în condiţiile în care ne-au venit zeci de bolnavi. Eu am operat fără întrerupere începând de joi seară şi până în noaptea de sâmbătă spre duminică. Fără întrerupere!( s.n.) Duminică dimineaţă m-am culcat şi am domit până luni seara, păzit de studenţi", îşi aminteşte doctorul.
„În noaptea de joi spre vineri, 21 spre 22 decembrie 1989, Piaţa Universităţii, unde era baricada de la Intercontinental, a fost spălată de câteva ori cu detergent cald. Ca să dispară urmele de sânge. Pe caldarâm erau şiroaie de sânge. Noi, de aici, de la Colţea, vedeam perfect mascarada aceasta. A doua zi dimineaţa nu era nici urmă de pată. (s.n.) A spus cineva treaba asta? A ciripit cineva treaba asta?", întreabă revoltat profesorul.
După trei săptămâni în care, de fiecare dată când suna la televiziune ca să întrebe de ce este amânată difuzarea, Nae Constantinescu era întâmpinat cu scuze stângace, consiliul editorial condus de Răzvan Theodorescua dispus, în final, transmiterea emisiunii. Tema - „Organe şi proteze artificiale". „Şi a început: «Suntem la Spitalul Militar, unde se fabrică organe şi proteze articiale. De acestea o să fie nevoie încă o perioadă, fiindcă la Revoluţie mulţi oameni au fost răniţi». Aşa se prezintă la televizor răniţii Revoluţiei, cu dispreţul ăsta, cu băşcălia asta? E posibil?" (s.n.) , se enervează, nici el nu mai ştie a câta oară, profesorul Constantinescu.
„Au venit nişte trupeţi dinspre Poliţie, pe Calea Victoriei, şi au măturat tot! Demenţă!", spune profesorul. „Cu gloanţe adevărate au tras. Era o unitate care a venit de la Buzău, pe 13 noaptea. Erau doi băieţi, un inginer şi un student în anul V la TCM. Au tras în ei fără avertismente. Au tras în oameni, ce să mai!"( s.n.).
În ziua următoare, aceeaşi maşină de la „Medecins Sans Frontieres" a mai adus un individ împuşcat în cap. Profesorului nici acum nu-i vine să creadă că a văzut acea imagine, „un om cu creierul afară"( s.n.).
„Au venit, au început să ţipe în piaţă, după care am văzut de sus nişte bătăi cum nu am mai văzut în viaţa mea. Deci bătaie cu bâte, cu picioare! Luau un om, îl doborau în faţa lor şi apoi dădeau cu picioarele în el.( s.n.) Îi urmăreau pe ăia cu ochelari, cu barbă, care aveau mapă. Nu puteţi să vă imaginaţi aşa ceva!"
„Cel mai grav a fost ăsta: Corognea Ion. La 5:15, în ziua de 15, în Piaţa Rosetti, în faţa sediului de la PNŢCD, ăştia băteau o femeie. Omul ăsta le-a spus să nu lovească o femeie. Ca să se răzbune, i-au băgat o vergea în ochi şi i-au scos ochiul. Omul a venit curgându-i ochiul pe faţă.(s.n.) Traumatism ochiul drept cu scurgere de corp vitros pe obraz. Să-l văd eu pe ăla care stă liniştit la chestia asta. Să-l văd eu ! ". (s.n.)
„ Am făcut o plângere, semnată de 33 de profesori şi şefi de secţie din Bucureşti. Degeaba. Nu s-a întâmplat nimic. Din aceste 33 de persoane, nouă au murit deja. Au rămas 24. Se aşteaptă să moară şi ăştia şi atunci hârtia nu mai are valoare( s.n.). Niciun răspuns, bă, tu înţelegi?
Unde au ajuns aceste documente?
La „Sulea Spătaru", dacă vrei să-ţi spun exact.
Deşi, în momentul în care au văzut declaraţia, anchetatorii au spus că aceasta era „actul care mai lipsea",( s.n.) documentul medicilor s-a pierdut( s.n.) între sutele de dovezi care arată ororile din 14-15 iunie 1990. „Aşteaptă să murim şi atunci hârtia nu mai are nicio valoare", ( s.n. ) spune resemnat profesorul.
“Ăia care au desfigurat oameni în decembrie '89 şi în iunie '90 nu erau nici evrei, nici ţigani, nici unguri, nici ruşi. Erau români. Ăia care au tras în oameni nu erau nici CIA, nici Mossad. Erau oameni simpli, cu arme, care au acceptat să ucidă. Tu-ţi dai seama prin ce ticăloşie, prin ce mocirlă a trecut această ţară?”
„Oamenii care au făcut asemenea orori ar fi trebuit scoşi din sistem. Cum au făcut nemţii. Gata! Nu mai pupi Minister de Interne, la revedere! Vei deveni factor poştal!”
Sursa : http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Nae_Constantinescu-fost_chirurg-_-N-am_vazut_in_viata_mea_asemenea_rani_0_286171956.html
ADDENDA
Dupa 20 de ani societatea romaneasca este inca amnezica si indiferenta sub toate componentele ei ( deci aproba tacit atat aceste atrocitati cat si faptuitorii lor ) , iar noua generatie de elevi este instruita modern prin e-learning de catre psihologii militari de la noi ca „ teroarea este un fenomen psihologic natural ” ( ! ) :
„ Din aceasta perspectiva,terorismul poate fi inteles ...ca o tactica psihologica a carei (s.n.) element esential este frica, teama, victimele teroristilor fiind alese in mod arbitrar. Aceasta stare de teama colectiva puternica, tulbura, inspaimanta.( s.n. ) ...Teroarea fiind un fenomen psihologic natural (s.n.) , terorismul reprezinta exploatarea constienta, deliberata a acesteia." ( s.n. )
Citat din :
Dorica Darau *)
TERORISMUL CONTEMPORAN
*) Psiholog, C.M.J. Sibiu
Sursa : http://www.e-scoala.ro/psihologie/terorismul_contemporan.html
In loc de concluzie
„In Romania a revenit frica ”
Herta Muller
( Sursa : http://www.romanialibera.ro/arte/carte/herha-muller-in-romania-a-revenit-frica-189569.html )
N.B. Am ezitat daca aceasta postare sa apara sau nu in acest blog despre psihologi pentru ca am convingerea ( sau mai exact speranta ) ca cei mai multi psihologi impartasesc valorile umanismului si democratiei. Din pacate, nici un for oficial al psihologilor nu a luat niciodata atitudine fata de aceste probleme care au traumatizat societatea romanesca si nici fata de comportamentul celor care le-au provocat. Pentru psihologia ortodoxa aceste traume pur si simplu nu exista de unde si intrebarea la ce sistem de valori se aliniaza de fapt psihologii actuali . Pe de alta parte, " traumele " inventate se vindeca mult mai usor decat traumele reale in primul rand pentru ca se vand mult mai bine. Asa au ajuns unii psihologi sa puna diagnostice ...caselor ( " ( http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/cu-vilele-demnitarilor-la-psiholog-194174.html) desi stiu la fel de bine si ei , si societatea , si noi , ca nu " profilul psihologic " al stapanului sau al vilei este problema. Si acesta este numai un exemplu dintre multe altele.
miercuri, 23 iunie 2010
Ce vraji mai fac psihologii romani
Titlul postarii este inspirat de titlul unui mail psihologic pe care l-am primit si care se refera la o tabara de optimizare personala intitulata “ Scoala Vrajitorilor ” . Foarte frumos pana aici , dar dincolo de prezentarea gen Harry Potter cred ca intereseaza mai mult noutatile “ din teritoriu” respectiv ce vraji mai fac psihologii romani . La acest capitol gasim lucruri chiar mai interesante decat vrajile ...
Citim in presa locala ca la initiativa Colegiului Psihologilor din Romania si a Asociatiei PRO-PSI ( presedinte psiholog Anghel Ilie Gradinaru ) , psihologii din întreaga ţară s-au adunat, începând cu 26 mai, în staţiunea Venus din judeţul Constanţa pentru a participa la conferinţa intitulată „De la cunoaştere la intervenţie în psihologie”. Sa vedem ce au mai optimizat aici si cum au intervenit onor psihologii romani.
Printre altele , aflam ca s-au inmanat trei premii de excelenta :
1. prof. univ. dr. Irina Holdevici, pentru întreaga activitate,
2. prof. univ. dr. Puiu Ilie Vasilescu, pentru promovarea psihologiei româneşti în afara hotarelor,
si , de departe, cel mai interesant premiu :
3. psihologului principal, dr. Ion Duvac, pentru activitatea desfăşurată pentru promovarea şi recunoaşterea valorii psihologiei la nivel instituţional ( s.n.- foarte interesant , daca in Vest psihologia este promovata printre oameni si cu ajutorul oamenilor , dar aici se pare ca este promovata prin si printre institutii si cu ajutorul statului ).
Sursa : http://www.telegrafonline.ro/1274994000/articol/123549/psihologii_doneaza_bani_copiilor_cu_dizabilitati.html
Asa arata la suprafata aceasta stire de presa. Sa aplicam o alta grila de lectura si sa vedem cine sunt in realitate protagonistii ei :
Colegiul Psihologilor din Romania - institutie arhicunoscuta , legal abilitata cum ii place sa afirme cu orice ocazie , nu mai are nevoie de nici un comentariu.
Asociatia PRO-PSI - Nu exista date disponibile pe Internet despre aceasta asociatie , dar se afirma ca acorda premiul de excelenţă care “ răsplăteşte iniţiative, fapte, activităţi, lucruri deosebite menite să promoveze psihologia românească, să întărească drepturile şi prestigiul psihologilor – premiul poate fi acordat şi pentru întreaga activitate.” ( http://www.psihologiaonline.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=22&Itemid=38 ) .
psiholog Anghel Ilie Gradinaru – presedintele Colegiului Psihologilor din Constanta, presedintele Asociatiei PRO-PSI , fost ofiter de Securitate ( http://www.fas.org/irp/world/romania/list.htm ) promovat în functia de sef sector culte-secte din cadrul sectiei SRI Constanta sub gradul de maior ( http://ortodox.net/article.php?story=ofiteriideazi&mode=print ) . Fotografia nu este disponibila pe Internet .
prof. univ. dr. Irina Holdevici - Profesor Universitar la Facultatea de Psihosociologie din Academia Nationala de Informatii si la Catedra de Psihologie din cadrul Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei din cadrul Universitatii din Bucuresti (http://www.arpt.ro/RO/CVro/IrinaHoldevici.htm) , colonel SRI ( http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=3941 )
Foto : http://www.psychologies.ro/Dosar-Psihologie/Cunoaste-te/Putem-combate-gandurile-negative.html?a=5263/266227
prof. univ. dr. Puiu Ilie Vasilescu – in present Visiting Associate Professor, The University of Virginia's College at Wise ( http://www2.uvawise.edu/ipv4s/ ). Fost psiholog militar la Centrul de Medicina Aeronautica din Bucuresti impreuna cu psihologul Mircea Toma devenit ulterior ziarist si presedintele Agentiei pentru Monitorizarea Presei , si cu psihologul Mihai Anitei devenit ulterior presedintele Colegiului Psihologilor din Romania.
Foto : http://www2.uvawise.edu/ipv4s/OfficeUVAW.jpg
si, in sfarsit :
psiholog principal, dr. Ion Duvac - reprezentant al Colegiului Psihologilor din România la negocierea sistemului de salarizare unitar în grupul de dialog social al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (www.copsi.ro) , vicepresedinte al Comisiei de psihologie pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala, psihologie clinica ( www.presamil.ro/SMM/2005/5/31-40.htm ) colonel ( cf. Psihologii serviciilor secrete - http://www.ziua.net/display.php?id=231627&data=2008-01-12), autorul unui material de referinta pentru noua mentalitate care se doreste sa devina dominanta la nivel de sistem - “ Cultura de intelligence a decidentilor politici “ (http://193.231.1.3/mod/resource/view.php?id=484)
Foto : http://www.facebook.com/people/Ion-Duvac/851154896
Sa rezumam si sa traducem.
Un fost ofiter de Securitate ajuns ulterior psiholog cu drepturi depline pentru ca la psihologi e democratie legala, morala si totala , nu ca la amaratii aceia de judecatori ( ex: conform legislatiei in vigoare ca fost ofiter de Securitate nu ar fi avut dreptul sa ajunga magistrat... ), lupta viguros pentru cauza psihologiei romanesti si PREMIAZA un fost psiholog militar ajuns profesor intr-o universitate americana... ( care accepta premiul in virtutea libertatilor democratice din USA ) , un fost psiholog civil devenit colonel SRI... ( care accepta probabil in urma monitorizarii prealabile a instantei care i-a acordat premiul ) si un actual psiholog militar... ( care acccepta probabil in virtutea etichetei militare ). Cu alte cuvinte, un hâtru ar spune ca fostii si actualii militarii din tara sau din afara se premiaza intre ei conform normelor specifice din domeniu si principiului " la vremuri noi, tot noi " pentru ca oricat am crede in coincidente providentiale mai exista si probabilitatile statistice care ne spun cu totul altceva. Ok, e dreptul lor democratic, dar tara este formata totusi si din civili . Ramane intrebarea inocenta si " destabilizatoare" : unde s-au evaporat in acest caz psihologii civililor ? Enigma , aici intervine prestidigitatia : probabil sub acoperire si “ la nivel institutional “ .
Dar sa lasam institutiile pentru ca " practica ne omoara ". Si o face deontologic si cu “ profesionalism psihologic institutional “. Probabil din cauza crizei economice mondiale putem citi in mirificul nostru spatiul virtual , ceva de genul :
“ Teste psihologice pt scolile de agenti sau academie!!!!
Dau meditatii pt cei ce urmeaza sa sustina examenul psihologic de la Academia de Politie A.I. Cuza, Scoala de agenti "Vasile Lascar" de la Campina, Scoala de agenti de politie Cluj, Scoala de agenti de penitenciare, Armata.
Testele sunt identice cu cele care se dau la examen, contin teste de inteligenta, de personalitate, de atentie,etc.
Ma ocup de mult cu astfel de meditatii si garantez ca intrebarile sunt 100% ca cele de la examenul psihologic. “
Sursa : http://www.craiovaforum.ro/alte-servicii/teste-psihologice-pt-scolile-de-agenti-sau-academie-374888.html
In spiritul adevarului , trebuie sa mentionam expres ca acest gen de activitate nu este premiata institutional . Pe de alta parte, deontologic sau nu, in Romania toata lumea trebuie sa traiasca. Asa cum unele instante psihologice legal abilitate castiga un profit substantial (re)vanzand teste psihologilor ca sa nu spunem ca vand castraveti gradinarilor care nu pot cumpara singuri ( si psihologia poate fi o afacere, nu ? ) , de ce n-ar exista si alte instante care sa vanda fix aceleasi teste viitorilor examinati , dar …inainte de examen ?! Cu toate ca examinatii platesc practic acelasi serviciu de doua ori , in final toti si-au vazut si boii la car si sacii in caruta , in cea mai buna dintre lumile posibile in care , conform unei vechi traditii , isi fura reciproc caciulile iar moralul civililor respectiv al cetatenilor este exact acolo unde trebuia sa-i fie locul in actualele conditii cand nu mai exista bani nici pentru pensii nici pentru salarii . La pământ !
Sergiu SIMION
Citim in presa locala ca la initiativa Colegiului Psihologilor din Romania si a Asociatiei PRO-PSI ( presedinte psiholog Anghel Ilie Gradinaru ) , psihologii din întreaga ţară s-au adunat, începând cu 26 mai, în staţiunea Venus din judeţul Constanţa pentru a participa la conferinţa intitulată „De la cunoaştere la intervenţie în psihologie”. Sa vedem ce au mai optimizat aici si cum au intervenit onor psihologii romani.
Printre altele , aflam ca s-au inmanat trei premii de excelenta :
1. prof. univ. dr. Irina Holdevici, pentru întreaga activitate,
2. prof. univ. dr. Puiu Ilie Vasilescu, pentru promovarea psihologiei româneşti în afara hotarelor,
si , de departe, cel mai interesant premiu :
3. psihologului principal, dr. Ion Duvac, pentru activitatea desfăşurată pentru promovarea şi recunoaşterea valorii psihologiei la nivel instituţional ( s.n.- foarte interesant , daca in Vest psihologia este promovata printre oameni si cu ajutorul oamenilor , dar aici se pare ca este promovata prin si printre institutii si cu ajutorul statului ).
Sursa : http://www.telegrafonline.ro/1274994000/articol/123549/psihologii_doneaza_bani_copiilor_cu_dizabilitati.html
Asa arata la suprafata aceasta stire de presa. Sa aplicam o alta grila de lectura si sa vedem cine sunt in realitate protagonistii ei :
Colegiul Psihologilor din Romania - institutie arhicunoscuta , legal abilitata cum ii place sa afirme cu orice ocazie , nu mai are nevoie de nici un comentariu.
Asociatia PRO-PSI - Nu exista date disponibile pe Internet despre aceasta asociatie , dar se afirma ca acorda premiul de excelenţă care “ răsplăteşte iniţiative, fapte, activităţi, lucruri deosebite menite să promoveze psihologia românească, să întărească drepturile şi prestigiul psihologilor – premiul poate fi acordat şi pentru întreaga activitate.” ( http://www.psihologiaonline.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=22&Itemid=38 ) .
psiholog Anghel Ilie Gradinaru – presedintele Colegiului Psihologilor din Constanta, presedintele Asociatiei PRO-PSI , fost ofiter de Securitate ( http://www.fas.org/irp/world/romania/list.htm ) promovat în functia de sef sector culte-secte din cadrul sectiei SRI Constanta sub gradul de maior ( http://ortodox.net/article.php?story=ofiteriideazi&mode=print ) . Fotografia nu este disponibila pe Internet .
prof. univ. dr. Irina Holdevici - Profesor Universitar la Facultatea de Psihosociologie din Academia Nationala de Informatii si la Catedra de Psihologie din cadrul Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei din cadrul Universitatii din Bucuresti (http://www.arpt.ro/RO/CVro/IrinaHoldevici.htm) , colonel SRI ( http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=3941 )Foto : http://www.psychologies.ro/Dosar-Psihologie/Cunoaste-te/Putem-combate-gandurile-negative.html?a=5263/266227
prof. univ. dr. Puiu Ilie Vasilescu – in present Visiting Associate Professor, The University of Virginia's College at Wise ( http://www2.uvawise.edu/ipv4s/ ). Fost psiholog militar la Centrul de Medicina Aeronautica din Bucuresti impreuna cu psihologul Mircea Toma devenit ulterior ziarist si presedintele Agentiei pentru Monitorizarea Presei , si cu psihologul Mihai Anitei devenit ulterior presedintele Colegiului Psihologilor din Romania.Foto : http://www2.uvawise.edu/ipv4s/OfficeUVAW.jpg
si, in sfarsit :
Foto : http://www.facebook.com/people/Ion-Duvac/851154896
Sa rezumam si sa traducem.
Un fost ofiter de Securitate ajuns ulterior psiholog cu drepturi depline pentru ca la psihologi e democratie legala, morala si totala , nu ca la amaratii aceia de judecatori ( ex: conform legislatiei in vigoare ca fost ofiter de Securitate nu ar fi avut dreptul sa ajunga magistrat... ), lupta viguros pentru cauza psihologiei romanesti si PREMIAZA un fost psiholog militar ajuns profesor intr-o universitate americana... ( care accepta premiul in virtutea libertatilor democratice din USA ) , un fost psiholog civil devenit colonel SRI... ( care accepta probabil in urma monitorizarii prealabile a instantei care i-a acordat premiul ) si un actual psiholog militar... ( care acccepta probabil in virtutea etichetei militare ). Cu alte cuvinte, un hâtru ar spune ca fostii si actualii militarii din tara sau din afara se premiaza intre ei conform normelor specifice din domeniu si principiului " la vremuri noi, tot noi " pentru ca oricat am crede in coincidente providentiale mai exista si probabilitatile statistice care ne spun cu totul altceva. Ok, e dreptul lor democratic, dar tara este formata totusi si din civili . Ramane intrebarea inocenta si " destabilizatoare" : unde s-au evaporat in acest caz psihologii civililor ? Enigma , aici intervine prestidigitatia : probabil sub acoperire si “ la nivel institutional “ .
Dar sa lasam institutiile pentru ca " practica ne omoara ". Si o face deontologic si cu “ profesionalism psihologic institutional “. Probabil din cauza crizei economice mondiale putem citi in mirificul nostru spatiul virtual , ceva de genul :
“ Teste psihologice pt scolile de agenti sau academie!!!!
Dau meditatii pt cei ce urmeaza sa sustina examenul psihologic de la Academia de Politie A.I. Cuza, Scoala de agenti "Vasile Lascar" de la Campina, Scoala de agenti de politie Cluj, Scoala de agenti de penitenciare, Armata.
Testele sunt identice cu cele care se dau la examen, contin teste de inteligenta, de personalitate, de atentie,etc.
Ma ocup de mult cu astfel de meditatii si garantez ca intrebarile sunt 100% ca cele de la examenul psihologic. “
Sursa : http://www.craiovaforum.ro/alte-servicii/teste-psihologice-pt-scolile-de-agenti-sau-academie-374888.html
In spiritul adevarului , trebuie sa mentionam expres ca acest gen de activitate nu este premiata institutional . Pe de alta parte, deontologic sau nu, in Romania toata lumea trebuie sa traiasca. Asa cum unele instante psihologice legal abilitate castiga un profit substantial (re)vanzand teste psihologilor ca sa nu spunem ca vand castraveti gradinarilor care nu pot cumpara singuri ( si psihologia poate fi o afacere, nu ? ) , de ce n-ar exista si alte instante care sa vanda fix aceleasi teste viitorilor examinati , dar …inainte de examen ?! Cu toate ca examinatii platesc practic acelasi serviciu de doua ori , in final toti si-au vazut si boii la car si sacii in caruta , in cea mai buna dintre lumile posibile in care , conform unei vechi traditii , isi fura reciproc caciulile iar moralul civililor respectiv al cetatenilor este exact acolo unde trebuia sa-i fie locul in actualele conditii cand nu mai exista bani nici pentru pensii nici pentru salarii . La pământ !
Sergiu SIMION
vineri, 2 octombrie 2009
Interviu la comisia de psihologie educationala
Interviu la comisia de psihologie educationala
Pentru marele public, este poate interesant de aflat care este conditia reala a psihologului roman ( in acest caz un psiholog scolar ...) supus ordinelor discretionare ale unei institutii birocratice ( termenul este mult prea elegant ) :
" Re:Interviu la comisia de psihologie educationalã _FB_TIME_SINCE
oh..cei 500 de ron reprezinta, dupa cum urmeaza :
- 250 taxa de "analiza" a dosarului (s.n.)
- cam 100 legalizarea tuturor documentelor cerute
- tot cam 100 drumul pana la bucuresti
I-am pus la un loc, pentru ca pe toti i-am platit din buzunarul propriu.
De la Copsi am avut "curajul nebunesc" sa cer doar cei 250 ron.
Mi-a raspuns domnul lor avocat ca aceea reprezinta o taxa de analiza a dosarului si nu una pt eliberarea certific de libera practica.
Analiza care are loc, chiar la interviu ) Foarte interesant, cum castiga unii 250 ron in 2 secunde cat iti spun " tu poti pleca acasa" . (s.n.)
Ca nu ne-a informat nimeni la filiala teritoriala ca nu putem obtine dreptul de libera practica sau ca ne-au chemat din toata tara la un interviu ce n-a mai avut loc,,asta nu ii costa nimic,,doar pe noi ne-a costat.
Ca n-au pus nici ulterior pe site vreun anunt prin care sa informeze absolventii de psihopedagogie cu licenta obtinuta dupa 2004 sa nu mai depuna dosare in care sa piarda bani (desi le-am cerut explicit acest lucru) asta nu seamana a premeditare cu scopul de a primi taxe ?"
Sursa : http://www.psihologiaonline.ro/forum/index.php?option=com_fireboard&Itemid=26&func=view&catid=37&id=600#600
"Privesc cu groaza cit de transformati de spaima ies cu totii de la interviuri. Suntem tareee prosti ca acceptam starea asta." (s.n.)
Sursa : http://www.psihologiaonline.ro/forum/index.php?option=com_fireboard&Itemid=26&func=view&id=600&catid=37&limit=6&limitstart=6
Pentru marele public, este poate interesant de aflat care este conditia reala a psihologului roman ( in acest caz un psiholog scolar ...) supus ordinelor discretionare ale unei institutii birocratice ( termenul este mult prea elegant ) :
" Re:Interviu la comisia de psihologie educationalã _FB_TIME_SINCE
oh..cei 500 de ron reprezinta, dupa cum urmeaza :
- 250 taxa de "analiza" a dosarului (s.n.)
- cam 100 legalizarea tuturor documentelor cerute
- tot cam 100 drumul pana la bucuresti
I-am pus la un loc, pentru ca pe toti i-am platit din buzunarul propriu.
De la Copsi am avut "curajul nebunesc" sa cer doar cei 250 ron.
Mi-a raspuns domnul lor avocat ca aceea reprezinta o taxa de analiza a dosarului si nu una pt eliberarea certific de libera practica.
Analiza care are loc, chiar la interviu ) Foarte interesant, cum castiga unii 250 ron in 2 secunde cat iti spun " tu poti pleca acasa" . (s.n.)
Ca nu ne-a informat nimeni la filiala teritoriala ca nu putem obtine dreptul de libera practica sau ca ne-au chemat din toata tara la un interviu ce n-a mai avut loc,,asta nu ii costa nimic,,doar pe noi ne-a costat.
Ca n-au pus nici ulterior pe site vreun anunt prin care sa informeze absolventii de psihopedagogie cu licenta obtinuta dupa 2004 sa nu mai depuna dosare in care sa piarda bani (desi le-am cerut explicit acest lucru) asta nu seamana a premeditare cu scopul de a primi taxe ?"
Sursa : http://www.psihologiaonline.ro/forum/index.php?option=com_fireboard&Itemid=26&func=view&catid=37&id=600#600
"Privesc cu groaza cit de transformati de spaima ies cu totii de la interviuri. Suntem tareee prosti ca acceptam starea asta." (s.n.)
Sursa : http://www.psihologiaonline.ro/forum/index.php?option=com_fireboard&Itemid=26&func=view&id=600&catid=37&limit=6&limitstart=6
vineri, 25 septembrie 2009
Divide et impera & eroism institutional
Divide et impera & eroism institutional.
Diversiune , manipulare, lupta, si in final aceeasi spoliere pe banii, statutul, nervii si timpul psihologilor.
"7000 de psihologi ameninta cu proteste Ministerul Transporturilor
2009-09-23 18:08:12
Peste 7.000 de psihologi din intrega tara vor protesta, la inceputul lunii octombrie, in fata Ministerului Transporturilor si vor cere demisia ministrului Radu Berceanu, se arata intr-un comunicat remis miercuri, de catre Colegiul Psihologilor din România. Forul considera ca modificarile care urmeaza a fi aduse in domeniul examenului psihologic de siguranta a circulatiei vor crea mari prejudicii in randul psihologilor, obligandu-i pe acestia sa inchida cabinetele individuale "pentru a face loc marilor clinici medicale, care actualmente furnizeaza servicii psihologice in ilegalitate".
Sursa : http://impactnews.ro/ultima-ora/7000-de-psihologi-amenin%C5%A3%C4%83-cu-proteste-Ministerul-Transporturilor-20494
pretul/examinare este problema
Andrei
Preturile sunt trase in jos de policlinici si de instructori, care vor partea lor. Nici functionarii de la minister nu sunt straini de comisioane. Faza cu iesitul in strada ... nu cred
o sa faca medicii si gata
Miky
am terminat psihologia la Spiru si parca suntem ciumati
psy
puia/sisu
la psihiatru cu voi ... tti de la Spiru respect
Copsi vs. MT
Radu din Craiova
poveste veche..., dar la colegiu sant aceiasi oameni ca la MT, in comisie esti umilit, imi iau atestatul si nu mai vreau sa calc pe acolo am fost anul trecut dupa o adeverinta, era o tipa care a tipat la mine ca o deranjam(s.n)
diplome Spiru
A
Stie cineva daca se primesc diplomele de la Spiru Haret, vreau sa-mi iau atestat, iar cele de la secretariat sunt confuze? Multumesc.
Parerea mea
Lucian
Nu ministerul greseste ci psihologii, multi psihologi muncesc pentru cabinete medicale si nu-si respecta colegii. Stie cineva ce formare in psihoterapie este acceptata in SUA si Canada?
Parerea mea
Miky
Am inteles ca se accepta diplomele de la Spiru, am vorbit cu juristul lor
care e legea
Andrei
Despre ce lege este vorba? Ce numar?
Diversiune , manipulare, lupta, si in final aceeasi spoliere pe banii, statutul, nervii si timpul psihologilor.
"7000 de psihologi ameninta cu proteste Ministerul Transporturilor
2009-09-23 18:08:12
Peste 7.000 de psihologi din intrega tara vor protesta, la inceputul lunii octombrie, in fata Ministerului Transporturilor si vor cere demisia ministrului Radu Berceanu, se arata intr-un comunicat remis miercuri, de catre Colegiul Psihologilor din România. Forul considera ca modificarile care urmeaza a fi aduse in domeniul examenului psihologic de siguranta a circulatiei vor crea mari prejudicii in randul psihologilor, obligandu-i pe acestia sa inchida cabinetele individuale "pentru a face loc marilor clinici medicale, care actualmente furnizeaza servicii psihologice in ilegalitate".
Sursa : http://impactnews.ro/ultima-ora/7000-de-psihologi-amenin%C5%A3%C4%83-cu-proteste-Ministerul-Transporturilor-20494
pretul/examinare este problema
Andrei
Preturile sunt trase in jos de policlinici si de instructori, care vor partea lor. Nici functionarii de la minister nu sunt straini de comisioane. Faza cu iesitul in strada ... nu cred
o sa faca medicii si gata
Miky
am terminat psihologia la Spiru si parca suntem ciumati
psy
puia/sisu
la psihiatru cu voi ... tti de la Spiru respect
Copsi vs. MT
Radu din Craiova
poveste veche..., dar la colegiu sant aceiasi oameni ca la MT, in comisie esti umilit, imi iau atestatul si nu mai vreau sa calc pe acolo am fost anul trecut dupa o adeverinta, era o tipa care a tipat la mine ca o deranjam(s.n)
diplome Spiru
A
Stie cineva daca se primesc diplomele de la Spiru Haret, vreau sa-mi iau atestat, iar cele de la secretariat sunt confuze? Multumesc.
Parerea mea
Lucian
Nu ministerul greseste ci psihologii, multi psihologi muncesc pentru cabinete medicale si nu-si respecta colegii. Stie cineva ce formare in psihoterapie este acceptata in SUA si Canada?
Parerea mea
Miky
Am inteles ca se accepta diplomele de la Spiru, am vorbit cu juristul lor
care e legea
Andrei
Despre ce lege este vorba? Ce numar?
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)