Este vorba despre participarea mea la un interviu de atestare, la colegiul psihologilor, la comisia de psihologie educaţională (precizarea comisiei e necesară pentru că nu se întâmplă la toate comisiile ce i ş-a întâmplat mie azi). Este vorba despre nerespectarea legii, de fapt a normelor de atestare, elaborate- culmea mirării !- tot de către ei.
Va trebui să mă adun, pentru a deveni coerentă... Deci:
1. Art. 10 lit. c) din normele de atestare elaborate de comisia sus-numită (în conformitate cu normele de aplicare a legii 213/2004) spune că poţi dobîndi dreptul de liberă practică în regim autonom, în baza experienţei profesionale dovedite, dacă:
Auzind una-alta despre colegiu (bîrfe, şmenuri, şuşanele...) şi categorisind precizările din norme drept ambigue, mi-am zis că este cazul să clarific unele aspecte. L-am contactat întîi pe consilierul juridic al colegiului, care nu mi-a răspuns la întrebare; apoi am apelat la conducerea filialei judeţene, unde mi s-a spus că am interpretat corect normele; drept urmare am depus dosarul pentru "autonom". E nevoie să precizez şi că în art. 10, lit. a) din normele de aplicare a legii 213/ 2004 se precizează că primul pas este depunerea dosarului la comitetul filialei pentru verificarea conţinutului şi pentru conformitate.
14 iulie 2009, ora 14, ziua interviului
Etajul 5 al unui hotel-şcoală de aplicaţie pentru Colegiul Economic Viilor = sediul Colegiului Psihologilor din România; un coridor nu prea lung, dar strîmt; vreo 10 scaune şi vreo 60 de persoane; membrii comisiei la masă (pînă pe la 14:30, deşi ora anunţată era 14!); căldură mare, moncher! ; cîteva cucoane (care cunoşteau mersul lucrurilor) lipite de uşa sălii în care urma să se desfăşoare interviul au declarat că se intră în ordinea în care s-au aşezat ele acolo, deşi erau persoane care veniseră de aiurea, din nordul vestul şi din estul ţării, încă de la ora 10; doar că stătuseră afară, înăuntru neputîndu-se respira.
Îmi vine rîndul să intru, printre ultimii, pentru că nu fac faţă înghesuielii şi mirosului de transpiraţie. Deja ieşiseră cîteva persoane, aflate în aceeaşi şituaţie cu mine, care primiseră doar supervizare, NU autonom.
Mi se cere să mă prezint, deşi nu cunoşteam pe niciunul din membrii comisiei şi nici nu purtau ecusoane sau ceva, care să mă ajute să-mi dau seama cu cine stau de vorbă. Mă prezint şi una din membrele comisiei (probabil cea care îmi studiase dosarul) deschide un carneţel şi spune: supervizare.
-Nu, zic eu, autonom. Conform normelor de atestare...
-Comisia decide (ulterior aveam să aflu că e refrenul zilei).
-Decide, dar conform legii..., zic eu, insistînd să... nimic....
Se deschid cărţi, se citesc articole din norme, se interpretează....
-Doar dacă sînteţi licenţiată în psihologie, mi se spune de către o altă membră.
-Sînt, că de-aia am ajuns aici...
-Doar dacă predaţi psihologie...
-În norme nu se precizează; se spune doar activitate de predare în învăţămîntul preuniversitar!
-Nu se precizează, dar se subînţelege...
-Particula "lege" din acest cuvînt nu se substituie legii.
-Comisia decide cum interpretează.
Am înţeles despre ce e vorba: discuţia se poartă de pe poziţia noi (comisia) sîntem OK, tu eşti ne-OK şi este o "tranzacţie încrucişată" (Adultul meu se adresa Adultului lor, iar ei stăteau de vorbă cu Copilul meu din starea lor de Părinte- curată Analiză Tranzacţională ). Deci, nu e cazul să lungim discuţia, nu mai am răbdare, hotărîrea era luată de mult, de cînd se citise dosarul, aşa că cer permisiunea să plec.
-Nu plecaţi de aici pînă nu vă convingem că avem dreptate.
-M-aţi convins, zic ca să scap; şi adaug: aveţi dreptate din punctul dvs. de vedere.
-Sîntem toţi psihologi aici, ne putem da seama că nu v-am convins. (Sfînt profesionalism! cum şi-au dat seama că nu sunt de acord cu interpretarea lor! )
Mă simţeam sechestrată, parcă eram în povestea cu cei care au furat maşina lui Gigi Becali; doar că eu eram şi cea furată, şi cea sechestrată!
-Atunci, filiala judeţeană de ce mi-a dat "conform" pentru dosar?
-Filiala judeţeană are doar rol administrativ.
-Nu-i văd rostul, dacă legea se interpretează acolo altfel decît aici.... Dar să revenim la dosarul meu...
Citim încă o dată şi ajungem la ultimul criteriu "dovada..."
-Fişa postului, zic eu, conform legii.
-Nu e suficient...
-De ce? Nu aşa se precizează în norme?
-Comisia decide!
Nu mai am răbdare, chiar vreau să plec; discuţia nu-şi mai are rostul; dar răspunsul este, din nou, cel de mai sus.
Revin la fişa postului şi le explic că, meseria de învăţător presupune, la fiecare început de clasă I evaluare şi diagnoză, apoi, la fiecare sfîrşit de clasă a IV-a, completez fişa de caracterizare psiho-pedagogică şi dau recomandare pentru viitorul traseu şcolar făcînd astfel consiliere vocaţională, şi- pe tot parcursul şcolarităţii, consiliere şcolară.
-Nu consilere de-aia! mi se spune.
-Dar de care? întreb, însă nu primesc răspuns...
-Tot ce spuneţi faceţi pentru că reprezintă obligaţii de serviciu.
-Şi asta nu înseamnă fişa postului?
Iarăşi niciun răspuns...
Adaug că ştiu la ce se aşteaptă când se referă la dovadă; chiar eu cunosc persoane care şi-au luat adeverinţe de la diverse firme şi fundaţii, cum că au prestat activitate de psiholog; dar, după părerea mea una este s-o faci pe bune, alta este să prezinţi adeverinţă. Mi se spune că e treaba comisiei să decidă ce dovezi sunt bune şi care nu. Atunci de ce s-or mai fi referit în normele de atestare la fişa postului?
Interviul s-a încheiat cu refrenul comisia decide şi cu întrebarea: acceptaţi supervizare? Nu aş fi acceptat, dar propoziţia de pe site-ul copsi: nu se admit contestaţii şi cele aproximativ 50% din salariu pe care le-am cheltuit cu întocmirea dosarului, cu taxe şi cu drumuri m-au făcut să accept. Regret că am acceptat şi, cel mai mult regret faptul că nu ştiu ce să fac; legal vorbind nu cred că am soluţii...
Tradus în limba marţiană (cei care au citit Eric Berne sau care ştiu despre analiza tranzacţională înţeleg la ce mă refer), modul (comisiei de psihologie educaţională ) de a interpreta legile sună astfel:
Scopul nostru este să facem bani şi, dacă nu ai înţeles asta, cu atît mai rău pentru tine. Deci nu poţi să primeşti autonom, pentru că nu ne atingem noi scopul. Supervizare este cu totul altceva! Îţi iei supervizor, care e tot de-al nostru şi care tot bani vrea să facă; te duci la formare continuă, organizată de noi şi-ai noştri, atestată de noi, cu taxe care tot la noi vin; apoi, alt dosar, altă taxă pentru un alt interviu... şi, de n-o fi să fie, nu se admit contestaţii. Pîinea şi cuţitul sunt la noi, deci nu-ţi face planuri de viitor, nici de dezvoltare a carierei, dacă în aceste planuri nu incluzi banii tăi care trebuie să ajungă la noi !!!
Acum abia cred că înţeleg de ce se dau avize psihologice pe bandă rulantă, oricui cere, uneori printr-o terţă persoană, doar în schimbul achitării taxei ! Mă gîndeam cît trebuie să fii de inconştient sau de incompetent să faci aşa ceva... De fapt e vorba de "modelul parental" (dacă aşa ne-au învăţat cei "de sus" !) şi de a aduna banii necesari pentru un nou interviu, pentru o schimbare de treaptă, pentru....
Sursa : http://confidentze.blogspot.com/2009/07/c-o-fi-c-o-pati-copsi.html
Va trebui să mă adun, pentru a deveni coerentă... Deci:
1. Art. 10 lit. c) din normele de atestare elaborate de comisia sus-numită (în conformitate cu normele de aplicare a legii 213/2004) spune că poţi dobîndi dreptul de liberă practică în regim autonom, în baza experienţei profesionale dovedite, dacă:
- desfăşori activitate de predare în învăţămîntul preuniversitar,
- grad didactic II,
- minim zece ani vechime
- şi dacă desfăşori activităţi specifice domeniului: evaluare şi diagnoză, consiliere şcolară şi vocaţională
Auzind una-alta despre colegiu (bîrfe, şmenuri, şuşanele...) şi categorisind precizările din norme drept ambigue, mi-am zis că este cazul să clarific unele aspecte. L-am contactat întîi pe consilierul juridic al colegiului, care nu mi-a răspuns la întrebare; apoi am apelat la conducerea filialei judeţene, unde mi s-a spus că am interpretat corect normele; drept urmare am depus dosarul pentru "autonom". E nevoie să precizez şi că în art. 10, lit. a) din normele de aplicare a legii 213/ 2004 se precizează că primul pas este depunerea dosarului la comitetul filialei pentru verificarea conţinutului şi pentru conformitate.
14 iulie 2009, ora 14, ziua interviului
Etajul 5 al unui hotel-şcoală de aplicaţie pentru Colegiul Economic Viilor = sediul Colegiului Psihologilor din România; un coridor nu prea lung, dar strîmt; vreo 10 scaune şi vreo 60 de persoane; membrii comisiei la masă (pînă pe la 14:30, deşi ora anunţată era 14!); căldură mare, moncher! ; cîteva cucoane (care cunoşteau mersul lucrurilor) lipite de uşa sălii în care urma să se desfăşoare interviul au declarat că se intră în ordinea în care s-au aşezat ele acolo, deşi erau persoane care veniseră de aiurea, din nordul vestul şi din estul ţării, încă de la ora 10; doar că stătuseră afară, înăuntru neputîndu-se respira.
Îmi vine rîndul să intru, printre ultimii, pentru că nu fac faţă înghesuielii şi mirosului de transpiraţie. Deja ieşiseră cîteva persoane, aflate în aceeaşi şituaţie cu mine, care primiseră doar supervizare, NU autonom.
Mi se cere să mă prezint, deşi nu cunoşteam pe niciunul din membrii comisiei şi nici nu purtau ecusoane sau ceva, care să mă ajute să-mi dau seama cu cine stau de vorbă. Mă prezint şi una din membrele comisiei (probabil cea care îmi studiase dosarul) deschide un carneţel şi spune: supervizare.
-Nu, zic eu, autonom. Conform normelor de atestare...
-Comisia decide (ulterior aveam să aflu că e refrenul zilei).
-Decide, dar conform legii..., zic eu, insistînd să... nimic....
Se deschid cărţi, se citesc articole din norme, se interpretează....
-Doar dacă sînteţi licenţiată în psihologie, mi se spune de către o altă membră.
-Sînt, că de-aia am ajuns aici...
-Doar dacă predaţi psihologie...
-În norme nu se precizează; se spune doar activitate de predare în învăţămîntul preuniversitar!
-Nu se precizează, dar se subînţelege...
-Particula "lege" din acest cuvînt nu se substituie legii.
-Comisia decide cum interpretează.
Am înţeles despre ce e vorba: discuţia se poartă de pe poziţia noi (comisia) sîntem OK, tu eşti ne-OK şi este o "tranzacţie încrucişată" (Adultul meu se adresa Adultului lor, iar ei stăteau de vorbă cu Copilul meu din starea lor de Părinte- curată Analiză Tranzacţională ). Deci, nu e cazul să lungim discuţia, nu mai am răbdare, hotărîrea era luată de mult, de cînd se citise dosarul, aşa că cer permisiunea să plec.
-Nu plecaţi de aici pînă nu vă convingem că avem dreptate.
-M-aţi convins, zic ca să scap; şi adaug: aveţi dreptate din punctul dvs. de vedere.
-Sîntem toţi psihologi aici, ne putem da seama că nu v-am convins. (Sfînt profesionalism! cum şi-au dat seama că nu sunt de acord cu interpretarea lor! )
Mă simţeam sechestrată, parcă eram în povestea cu cei care au furat maşina lui Gigi Becali; doar că eu eram şi cea furată, şi cea sechestrată!
-Atunci, filiala judeţeană de ce mi-a dat "conform" pentru dosar?
-Filiala judeţeană are doar rol administrativ.
-Nu-i văd rostul, dacă legea se interpretează acolo altfel decît aici.... Dar să revenim la dosarul meu...
Citim încă o dată şi ajungem la ultimul criteriu "dovada..."
-Fişa postului, zic eu, conform legii.
-Nu e suficient...
-De ce? Nu aşa se precizează în norme?
-Comisia decide!
Nu mai am răbdare, chiar vreau să plec; discuţia nu-şi mai are rostul; dar răspunsul este, din nou, cel de mai sus.
Revin la fişa postului şi le explic că, meseria de învăţător presupune, la fiecare început de clasă I evaluare şi diagnoză, apoi, la fiecare sfîrşit de clasă a IV-a, completez fişa de caracterizare psiho-pedagogică şi dau recomandare pentru viitorul traseu şcolar făcînd astfel consiliere vocaţională, şi- pe tot parcursul şcolarităţii, consiliere şcolară.
-Nu consilere de-aia! mi se spune.
-Dar de care? întreb, însă nu primesc răspuns...
-Tot ce spuneţi faceţi pentru că reprezintă obligaţii de serviciu.
-Şi asta nu înseamnă fişa postului?
Iarăşi niciun răspuns...
Adaug că ştiu la ce se aşteaptă când se referă la dovadă; chiar eu cunosc persoane care şi-au luat adeverinţe de la diverse firme şi fundaţii, cum că au prestat activitate de psiholog; dar, după părerea mea una este s-o faci pe bune, alta este să prezinţi adeverinţă. Mi se spune că e treaba comisiei să decidă ce dovezi sunt bune şi care nu. Atunci de ce s-or mai fi referit în normele de atestare la fişa postului?
Interviul s-a încheiat cu refrenul comisia decide şi cu întrebarea: acceptaţi supervizare? Nu aş fi acceptat, dar propoziţia de pe site-ul copsi: nu se admit contestaţii şi cele aproximativ 50% din salariu pe care le-am cheltuit cu întocmirea dosarului, cu taxe şi cu drumuri m-au făcut să accept. Regret că am acceptat şi, cel mai mult regret faptul că nu ştiu ce să fac; legal vorbind nu cred că am soluţii...
Tradus în limba marţiană (cei care au citit Eric Berne sau care ştiu despre analiza tranzacţională înţeleg la ce mă refer), modul (comisiei de psihologie educaţională ) de a interpreta legile sună astfel:
Scopul nostru este să facem bani şi, dacă nu ai înţeles asta, cu atît mai rău pentru tine. Deci nu poţi să primeşti autonom, pentru că nu ne atingem noi scopul. Supervizare este cu totul altceva! Îţi iei supervizor, care e tot de-al nostru şi care tot bani vrea să facă; te duci la formare continuă, organizată de noi şi-ai noştri, atestată de noi, cu taxe care tot la noi vin; apoi, alt dosar, altă taxă pentru un alt interviu... şi, de n-o fi să fie, nu se admit contestaţii. Pîinea şi cuţitul sunt la noi, deci nu-ţi face planuri de viitor, nici de dezvoltare a carierei, dacă în aceste planuri nu incluzi banii tăi care trebuie să ajungă la noi !!!
Acum abia cred că înţeleg de ce se dau avize psihologice pe bandă rulantă, oricui cere, uneori printr-o terţă persoană, doar în schimbul achitării taxei ! Mă gîndeam cît trebuie să fii de inconştient sau de incompetent să faci aşa ceva... De fapt e vorba de "modelul parental" (dacă aşa ne-au învăţat cei "de sus" !) şi de a aduna banii necesari pentru un nou interviu, pentru o schimbare de treaptă, pentru....
Sursa : http://confidentze.blogspot.com/2009/07/c-o-fi-c-o-pati-copsi.html
5 comentarii:
Poate ca nu se acceptau contestatii, insa ati fi putut face o cerere de reanalizare de dosar si o cerere de audienta la Presedintele colegiului.
In anul 2009 s-a adoptat o hotarare la nivel de Colegiu, cu aplicabilitate retroactiva - adica incepand din 2007, care prevedea ca formele de exercitare profesionala recunoscute nu pot fi decat contractele de munca ca si psiholog si cabinetele indv de psihologie si asocierile de cabinete. Orice alta activitate de tip psihologic efectuata fara a fi sub titulatura de psiholog nu era luata in consideratie decat ca experienta pana in febr 2007, daca in contractul respectiv era prevazuta titulatura de psiholog la furnizorul de servicii.
Am vazut recent festivitatea de sarbatorire a zilei psihologului din 2015 si am observat ca d-na Irina Holdevici a fost premiata. Ce standare de etica are COPSI, caci respectiva doamna are decizie de colaborator al Securitatii (indiferent cat de interpretabila este aceasta decizie, pana in prezent nu a fost invalidata de vreo instanta)?
Stiu ca APA are un task force ref tortura si implicare psihologilor in cadrul armatei, serviciilor secrete, etc. Ce pozitie oficiala are COPSI ref aceste subiecte, ce garantii avem ca psihologi nu sunt implicati in astfel de actiuni ilegale? Cum se implica COPSI in analiza datelor de arhiva ref utilizarea psihologiei in vremea comunismului (alaturi de psihiatria politica)? Ce politica are COPSI ref agentii acoperiti/colaboratori ai serviciilor ce profeseaza ca psihologi (in special dar nu numai in institutii militarizate)? Pe vremea comunismului se foloseau cu succes o parte din preoti (motiv pt care dosarele lor sunt inca secretizate prin lege) iar astazi ma tem sa nu se fi extins la psihologi aceasta abordare...
Comisia de psihologie clinica, nu doar cea de aparare (ce tace), ar trebui sa aiba o pozitie oficiala ref ancheta care arata cum se calca in picioare toata literatura de specialitate de catre niste indivizi ce sunt o rusine pentru profesie (de vreme ce sustin inexistenta sindromului postraumatic la militarii ce au fost plecati in Afganistan). Oricum ne-am facut de rusine in fata psihologilor din alte tari prin afirmatiile psihologilor armatei romane...
http://sindromulnu.gandul.info/
De interes:
https://danieldavidubb.wordpress.com/2015/03/29/sa-bata-clopotele-pentru-psihologia-romaneasca
De interes poate:
http://adevarul.ro/news/eveniment/cuibusor-denebunii-colegiul-psihologilor-1_516c337a053c7dd83f0fc62d/index.html
https://discerne.wordpress.com/2014/04/16/esti-student-la-psihologie-irelevant-sustine-copsi-prin-noile-dispozitii/
@ Anonim ( 12.53 ; 13: 16 )
De interes poate pentru dvs, pentru mine reflecta o stare de lucruri pe care o cunosc inca din 2006, acestea nu sunt decat variatiuni pe aceeasi temA.
Intrebarile formulate in prima postare le-am discutat in articolele publicate inca din 2006 (http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/istoria%20conspirativa%20de%20SS.htm,etc.; http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=42) .
Articolul profesorului Daniel David l-am analizat recent (http://psihologiapsihologilor.blogspot.ro/2015/07/de-la-psihologia-poporului-roman-la.html; http://sergiusimion.blogspot.com/2015/06/de-la-psihologia-poporului-roman-la.html)iar
articolul din Adevarul l-am citat inca din 2013 aici (http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/08/suprarealismul-colegiului-psihologilor.html) iar ultimul articol pe care il citati intra in acelasi tipar.
Pentru majoritatea psihologilor absolventi de facultate ciclul I Bologna se cer master sau formari complementare pentru schimbare de treapta supervizare-autonom. Pentru unii psihologi nu e necesar, comisia de munca si transporturi le da repede schimbarea de treapta: doar sa fie absolventi de facultate de trei ani, sa aiba un an de supervizare...
si... mai trebuie sa aiba ,, trecere" la comisia de munca transporturi ,,potrivita", cum e cea de acum.
S.C.A. actualmente B(S)C.A., din Arad, absolventa de facultate ciclul I in 2013, loco Universitatea Aurel Vlaicu din Arad.
La inscriere in CPR in 2013 primeste codul personal 14948. In data de 26.09.2013 primeste treapta de psiholog in supervizare in specialitatile munca si transporturi.
Cunoscut fiind ca masterul ce reprezinta ciclul II Bologna sau alte formari complementare se intind pe durata a 2 ani, daca ar fi inceput o astfel de formare dupa terminarea facultatii in 2013, ar fi finalizat formarea in iunie-iulie 2015.
Totusi in data de 21.11.2014 primeste de la Colegiu de la comisia de munca-transporturi schimbarea treptei de la psiholog in supervizare la psiholog autonom in specialitatile de mai sus, mai exact - dupa 1 an si o luna - de la data de 26.09.2013 cand a primit prima treapta de psiholog in supervizare.
Sunt asemenea situatii acceptate de comisia de munca si transporturi, dar nu pentru oricine!
Secretul acestei repugnate comisii il stiu multi psihologi dar li se da cu Flit daca deschid gura !
Aceste informatii sunt publice si pot fi verificate pe site ul Colegiului in II M RUP 2013 SC TREAPTA site si in RUP Alfabetic General.
Trimiteți un comentariu